Sara de Craciun frumos

Dupa o toamna lunga si linistita in care bateam drumul spre scoala, in satul natal pina in clasa a IV-a sau mai departe, pina la 4 km in comuna mai tirziu, vremea se racea incet, incet si veneau ploile reci si lungi ale toamnei tirzii. Incepea postul lung al Craciunului si se apropia incet, incet una din marile sarbatori ale anului, mult mai incet decit am fi dorit noi. Cam cu o luna inainte incepeam discutiile pentru alcatuirea cetelor cu care vom colinda de Craciun. Eram in fiecare an cam aceiasi, cu mici schimbari, pe criterii de prietenie, de vecinatate si nu foarte multi intr-o ceata. In clasele mici eram mai multi, baieti si fete, dar mai apoi cite 5 pina la 8 intr-o ceata, mai mari si mai mici, dar din ani apropiati si numai baieti sau numai fete. In toata perioada pina la Craciun, seara, dupa ce se terminau treburile de loc putine de acasa, ne adunam in casa cite unuia din ceata, pe rind la fiecare, pentru “a invata corinzi”. Le repetam pe cele pe care le stiam din anii trecuti, invatam altele mai grele si pe care la corindau cei mai mari decit noi, ne mai ajutau parintii celui care gazduia invatatul. Practic, corinzi noi nu prea erau, in acea perioada repertoriul era mult mai stabil dupa cum si mijloacele de comunicare erau mai restrinse. Si in nici un caz la radio, cine avea asa ceva, nu se auzeau colinzi. Poate la Radio Vatican care se mai asculta ici-colo cu mare fereala. Uneori mai pregateam si alte “activitati” cum ar fi tunuri cu carbid pentru noaptea de Anul Nou, ne intreceam a cui lanterna bate mai departe, faceam glume pe seama unora. Ne traiam copilaria.
La sfirsitul postului Craciunului, care culmina cu taierea porcului cu citeva zile inainte de sarbatori, venea si multasteptata seara de Craciun. Indata ce se apropia soarele de asfintit primele cete de colindatori, cei mai mici si mai multi, tragind dupa ei niste traiste mari, incepeau colindatul de la un capat sau de la altul al satului si treceau de la casa la casa, colindind la fereastra o colinda, din repertoriul invatat din timp. La sfirsitul colindei unul mai bun de gura striga o “multumita” cum ar fi
“Multumim gazda jupine
Ca m-ai aparat de caine
Asa de bine m-ai aparat
Ca tot tot tot m-o sfirtecat!”
Sau
“Slobozi-ma gazda-n casa
C-afara ploua de varsa
Ca de-asara n-am mincat”
Tat m-o nins si m-o plouat”
Dupa ce terminau iesea gazda si le dadea “coci”, adica niste piinisoare mici impletite anume facute pentru asta, mai mari sau mai mici in functie de starea gospodarului. Uneori primeam nuci si mere. Toate sa adunau in trastile din ce in ce mai grele pe masura ce se apropia capatul celalat al satului. Cei mici terminau colindatul inainte de miezul noptii cind avea loc slujba Nasterii Domnului la biserica, iar cei mai maricei continuau si dupa aceea pina ce treceau prin tot satul. Colindatori mai aparte erau tinerii mai mari, neinsurati, care colindau toate fetele din sat, evident pe cale mai maricele. Acestia erau asteptati toata noaptea de fete si nu se intimpla sa nu treaca pe la vreuna dintre ele. Ei cintau de obicei la fereastra doua colinzi dintre cele mai grele, se spunea o multumita mai deosebita. Dupa colinde erau invitati in casa, asezati la masa si tratati cu palinca, cirnati si costite fripte, caltabosi, prajituri, cozonac si vin din belsug. Dupa care plecau la alta fata si o luau de la capat. Cu adevarat trebuia sa ai o buna “conditie fizica” sa nu te ia “flama” pe drum. In seara de Craciun fiecare gospodar avea bradul impodobit care mai de care, pe atunci cu multe podoabe facute in casa, cu beteala ,cu figurine de staniol, iar mai in zilele noastre cu multe globuri si artificii carora li se dadeau foc in pom. Periculos, dar frumos! Gazdele erau imbracate frumos si asteptau pina spre dimineata cind terminau de trecut toti pe la ei.
A doua zi, dimineata devreme copilasii cei mai mici mai dadeau o tura in asa numitul “tez” adica doar cu straita, din casa in casa, fara sa colinde, intrau in casa si ziceau “Buna dimineata de Craciun” si primeau coci, nuci si mere si alergau mai departe. Urma slujba de Craciun de la biserica de la care nu lipsea nimeni, copii sau virstnici, mai picoteau unii mai “obositi”, dar erau prezenti. Dupa slujba, tinerii si virstnicii din tot satul il colidau pe preot, la casa parohiala. Dupa ce cintau doua sau trei colinde gazda scotea canceauale cu palinca si cu vin, gustari si ii “omenea” pe colindatori. Si erau destui!
Prima zi de Craciun era destinata colindatului intre cei din cete. Se mergea pe rind la fiecare din cei cu care ai fost la colindat, in casa se asezau la masa si se ospatau , se colinda in casa la masa, se povestea, se spuneau glume. Fetele mai mari de asemenea se adunau pe grupuri si colindau pe la toate din grup. De asemenea gospodarii din sat la terminarea slujbei de la biserica se constituiau in grupuri pe criterii de prietenie sau rudenie, unii veniti dinafara erau invitati si inclusi in grupuri, nu ramineau stingheri. Se mutau de la o familie la alta, se ospatau si colindau una-doua colinde in casa, cu totii. Seara tirziu se adunau fiecare pe la casele lor dupa o noapte si o zi cu somn putin.
A doua zi de Craciun, dupa slujba de la biserica unii mai colindau pe grupuri la rude, in special, se mai mergea prin satele vecine la rude sau primeau colidatori de acolo. Si spre seara incepea balul Craciunului, care tinea pina spre dimineata celei de a treia zi.
A treia zi era mult mai sobra, oamenii stateau mai pe linga casa.
In tot acest timp se derula si o alta activitate, era “Viflaimul”, adica reeditarea si jucarea de catre o ceata formata din flacai sau barbati insurati mai tineri, pregatita din timp, a Istoriei nasterii Domnului. Se dadeau reprezentatii in biserica, atit in noaptea de Craciun cit si la slujba din prima si a doua zi, treceau apoi pe la fieacare casa si dupa ce dadeau reprezentatia erau rasplatii cu bani si nelipsitul pahar de vin sau palinca. Unori cetele mai curajoase si spectaculoase colindau si in satele vecine, cu folos, bineinteles. Cel mai pitoresc si urmarit personaj era “Mosul” sau “Ozie” care era imbracat in blanuri de oaie, cu un briu plin de talangi mari cu care facea un zgomot asurzitor, cu “obrazar” (masca) si inarmat cu un bici lung si gros cu care pocnea de zor sau lua “la mustruluiala” actorii Viflaimului si uneori si pe cei mai obraznici dintre privitori, fugarindu-i prin sat. Nici acestia nu se lasau, hiriindul pe “Ozie”. Era un spectacol care, desi se repeta an de an, era intotdeauna privit cu respect si atentie. Cetele de “viflaim” isi continuau activitatea si mai departe pina dupa incheierea sarbatorii Anului Nou. De asemenea colindele se cintau si mai tirziu, pina la ultimele sarbatori de iarna, Boboteaza si Sfintul Ioan.
Colindele de atunci inca le mai stiu si acum, au mai aparut altele noi. Dupa 1989 unul din marile cistiguri a fost restituirea colindelor stramosesti. Mari cintareti au inregistrat casete, CD-uri cu colinde, in primii ani era o adevarata emulatie care in ultimii ani a devenit mai moderata. Parca nu se mai transmit atite colinde la televiziuni, grupurile care ajungeau pina in capitala la oficialitati sint mai putine. Chiar si cetele care mai veneu prin orase nu mai sint. Intrarile sint incuiate chiar si in seara de Craciun! Poate e doar o parere, o impresie personala, desi ma tem ca nu.
Se apropie Craciunul. Este timpul sa “invatam colinde” de aceea voi adauga aici cite colinde voi putea si va rog si pe voi sa contribuiti. Sa incercam sa ni le amintim noi, noua si in acelasi timp si celorlalti.
Grigore Lesea
Grigore Lesea este cel mai autentic reprezentant al tarii Lapusului. La inceput a readus in lumina „cintecul cu noduri” specific locurilor acestora. Mai apoi impreuna cu o formatie traditionala formata din cetera, contra si gordona care acompaniaza vocea sa inegalabila, ne-a daruit „cintecele de catanie” si alte cintece si jocuri lapusene. De colinde s-a apropiat tirziu si cu sfiala, as zice chiar cu fereala, fiind constient de marea raspundere a unui asemenea act. Pe CDul de pe care am prelua aceste colinde se regasesc pe linga colinde arhaice si unele in care tremura sufletul omului incercat de viata, care mai are puterea sa rida printre plinsete. De asemenea sint unele cintari bisericesti trecute de vremuri in folclor. Toate sint in registru minor. Parca aud voce bunicii mele care le cinta demult demult. Ciudat este ca si la petreceri cind lumea se bucura multe cintece si colinde erau triste. In acea parte de lume bucuria a fost mai retinuta si nu s-a departat prea mult de perechea sa, tristetea si supararea. Sa lasam sufletul deschis sa se patrunda de universul colindelor lui Grigore Lesea.

1 DECEMBRIE 2009 Ziua noastra nationala. Grigore Lesea la TVR 1 cu o adevarata profesie de credinta. Desi nu sint in totalitate de acord cu ultima lui concluzie, subscriu la prelegerea sui’generis despre patriotism. Cu scuze pentru imagini, filmate direct de pe ecran.

Caval

Marie, Fata Dalba

Corinda-ma dalba, Corinda

Du-te pasare si zboara

Fluier

Maica sfinta preacurata

Mindru joaca Patru-n rai

O, Eva, ma-nselai

O Marie, frumos nume

Peste munti si peste brazi

Pom inramuratu’

Preumbla-se Maria

Tri pacurarei

Tu Sofica…

O, moarte, ce ti-as plati!

Stefan Hrusca
Dupa 1989 a fost primul cintaret care a luat taurul de coarne si a recreat colindele din Tara Oasului si Maramuresul traditional. Muzica din aceste zone este foarte aspra. acompaniamentul este plin de disarmonii, de falsete, vocile cintaretilor au abateri de la gama de baza, dar toate astea dau o muzicalitate si un sunet aparte cintecelor si dansurilor. Oamenii in sine sint mai aspri si mai nestapiniti. Poasibil sa fie cel mai aproape de daci dintre toti romanii. Hrusca a cenzurat cu grija toate disarmoniile din piesele culese si prelucrate de el, a ales o formula de acompaniament in acorduri perfecte, sustinuta de orga, la care a adaugat voce sa calda cu timbru particular. A pastrat forma primara a textelor, cu foarte putine interventii. Si a reusit. De atunci si pina in prezent pe linga faptul ca multi altii mai mici au preluat colindele sale, ele se bucura in fiecare an de pretuirea noastra. Va marturisesc ca de cite ori vreau sa imi linistesc sufletul de intimplari neplacute ascult colindele lui Hrusca, chiar daca Craciunul e departe. Si va mai marturisesc ca intr-o anumita imprejurare am avut ocazia sa-l intilnesc. I-am multumit pentru ele din partea mea si a altora care iubim aceste locuri si tot ce este legat de ele si l-am cinstit cu o oiaga de horinca.

Primiti colinda?

Linu’i lin

Trei pastori

Cerul si Pamintul

Cristos se naste

Cind fost’a prunc Iisus

Cu steaua calatorind

Sara de Craciun

Asta-i sara de Craciun

Pom inramuratu’

Ce stai june suparatu’

O, ce veste minunata…

Coborit’o coborit

Scoala, gazda buna

Veniti la Viflaim

Sculati gazde!

Fuego
Colinde moderne, destul de departe de stilul traditional dar sustinute bine de o voce generoasa si calma.
Colinde…

Colindam noi, Doamne

Colinda pentru parinti

Colind pentru cei departe de tara

Colind de Craciun

Colindam an de an

Afara ninge linistit

Seara de Craciun

Impodobeste mama bradul

E vremea colindelor

Deschide mama usa

Coruri vestite
http://www.crestinortodox.ro/colinde-corul-facultatii-de-teologie-bucuresti/a1282-lerui-ler-audio
http://www.crestinortodox.ro/colinde-corul-seminarului-din-bucuresti/a1772-ce-vedere-minunata-audio
http://www.crestinortodox.ro/colinde-psaltice-grupul-macarie-ieromonahul/a98149-urare-grupul-macarie-ieromonahul
http://www.crestinortodox.ro/corul-facultatii-de-teologie-ortodoxa-bucuresti/a1574-condacul-nasterii-domnului
http://www.crestinortodox.ro/colinde-grupul-filotheos/a1457-c137-colinda-copiilor
http://www.crestinortodox.ro/corul-harmonia/a1815-c169-adorarea-magilor
Pe aceasta cale puteti redescoperi lumea colindelor care sa va lumineze Seara Sfinta si sa va curete sufletul de toata bicisnicia la care sintem supusi in aceste vremuri tulburi.

17 gânduri despre “Sara de Craciun frumos

  1. Ilie

    Urez tuturor colegilor precum si tuturor celor care, imprastiati prin toata lumea, viziteaza blogul nostru, un Craciun cu bucurie si un An Nou Fericit. Fie ca lumina sfintelor sarbatori sa se reverse asupra caselor si familiilor voastre asa cum razele stelei calauzitoare a magilor au coborit asupra ieslei in care pruncul Iisus a sosit in aceasta lume pentru mintuirea noastra.

  2. AFERIM BOIARILOR
    Aceleasi urari de bine, sanatate, fericire, mese imbelsugate, acompaniate cu cantari placute, cu lautari de lautari si stropite cu licori dintre cele mai fine si suficiente pentru niste gatlejuri uscate. Acestea imi sunt urarile catre voi preascumpii si iubitii mei colegi. Astazi nu vreau sa fiu malitios, mare pacat ar fi. Pentru cei pe care, cu sau fara vrerea mea, i-am suparat reiterez urarile de mai sus si in plus toate scuzele mele, va garantez sincere. LA MULTI ANI FERICITI SI CU SANATATE.

  3. Asta-i ZIUA de CRĂCIUN
    Ziua cea mai sfântă
    Pentru ROMÂNUL ce-i om bun
    Ce bea vârtoa si cântă.
    CRĂCIUN FERICIT TUTUROR „ NĂSTURASILOR ” promotiei de absolventi L.M. 1969
    si FAMILIILOR LOR !
    LA MULTI ANI !
    ALIOSA.

    1. Nicu

      Astăzi s-a născut Hristos,
      Mesia chip luminos
      Lăudaţi şi cântaţi,
      Şi vă bucuraţi ! …
      Rămâi gazdă sănătos, voios… iar la Anu când om veni tot aşe să vă găsim!
      P.S. Buni-s nucile, gustoase merele, de horincă nu mai zic nic.

  4. Nicu

    O ce veste minunată!…
    Vă doresc la toţi de faţă, CRACIUN FERICIT! Să vă bucure sufletul Naşterea lui IISUS!

  5. Nelu

    In „Sara de Craciun Frumos” Stefan Hrusca va tine un
    concert de gala la Oradea, cu colinde din Tara Oasului
    si zona Maramuresului!
    Daca prind doua bilete, o sa fac un filmulet sau doua si
    oarece poze.

  6. For All
    Confirm, sub toate aspectele, cele afirmate de amicul ILIE, in postarea de mai sus. NIMENI si sub nici o forma nu mi-a interzis, clar si explicit, sa merg la biserica, sa mergu cu colindul, cu steaua, sau cu ce se mai umbla in acele vremuri, ba din contra mergeam la primarie pentru a primi o aprobare formala pentru a umbla, pe unde si la cine voiam noi cu uratul, steaua, capra, calutul, ursul, steaua, velerim si slava domnului ca multe si frumoase mai erau. Primarul, dumnezeu sa-l odihneasca in pace, un vajnic comunist, ne asculta si ne ura succes, fara asi face probleme de efluviile religioase ce scoteau guritele noastre. Acest lucru se intampla in ajunul craciunului si apoi nimeni nu ne mai deranja, parca pana atunci s-ar fi intamplatceva de acest gen. Acelasi lucru se intampla in fiecare an, si se mai intampla si astazi, dupa acelasi ritual. Pentru specialistii in anticomunism autohtoni propun sa mai deschida cartile (chia sa le si citeasca), sa le inteleaga in esenta lor, sa compare spusele autorilor cu realitatile vremurilor si mai ales sa stea de vorba cu traitorii acelor vremuri. Nu ar strica, daca timpul le permite si inteligenta suporta, sa citeasca litteratura acelor timpuri, mai ales cea umoristica, recomand: ILF si PETROV; NICUTA TANASE; ION BAIESU etc. – asta doar pentru degresarea papilelor gustative in domeniu, lista poate fi lungita foarte mult dar sunt si autori greu digerabili pentru niste minti mai putin exersate.

  7. Nelu

    „Sa invatam colinzi”-dixit Ilie si eu care credeam ca mi- am facut temele de mic copil, dar ascultand cu mare
    emotie colindele postate aici, am constatat ca mai am
    multe de invatat!
    Pe vremea cand umblam cu colindatorii satului stiam
    versurile la 5-6 colinzi(colinda pruncului, pomului,
    bradului,gazdei, graului..), multe de origine precrestina
    pagana, deci putem spune de origine dacica!
    Nu prea puteam tine melodia, din cauza urechi mele
    „blege”, dar deseori scoteam colindatorii din
    incurcatura, cand uitau versurile!
    Sa cantam colinzi de craciun, desi e cam devreme, sa
    ne eliberam mintea si sufletele, dar si sa dam „drumul”
    frustrarilor-sa nu ne crape capetele fratilor!

  8. Ilie

    Dragii mei colegi si voi cei mai tineri care treceti pe aici, pot sa afirm sub prestare de juramint ca in satul meu de bastina nimeni niciodata nu mi-a pus pumnul in piept sa nu intru in biserica ori de cite ori am vrut. Pina in clasa a 7-a am facut in fiecare simbata dupa ora 17.00 ore de religie la biserica, cu preotul din sat, cu exceptia vacantelor. In vacantele de la Liceul Militar mergeam la biserica fara nici un fel de fereala imbracat in uniforma de liceu, de care eram si eu si parintii mei foarte mindru si care s-a bucurat de tot respectul si cinstirea din partea consatenilor mei. La fel si in Scoala de ofiteri, in permisii si concedii mergeam in uniforma la biserica, fara nici un fel de fereala. Nimeni niciodata nu m-a reclamat, nu am avut necazuri din cauza asta, desi sint sigur ca se stia totul de catre cei care trebuiau sa stie. Am participat la toate obiceiurile locale atit in uniforma cit si in haine civile si nu am avut probleme de nici un fel. In 1981 vara m-am cununat religios in biserica, fara probleme. Un coleg al nostru din Timisoara la a carui nunta am fost s-a cununat religios in ziua nuntii, ziua in amiaza mare, la Catedrala Metropolitana din Timisoara, acolo unde si-a botezat si cele doua fete. Tineri locotenenti fiind am umblat impreuna cu el cu colindul pe la unii din stafful Diviziei de Ap. AAT si a Brigazii de Rd. Lc. fara sa ne dea nimeni afara din armata. Unul singur nu ne-a primit cu colindul atunci, era prin aparatul politic al Diviziei, dar i-a parut rau dupa aceea, ca avea doua fete numai bune de maritat! Am fost cu colidatul de Craciun si in grupuri mai mari, cu cete care s-au constituit plecind de la doua trei persoane si care au ajuns dimineata la 10-15 oameni si in partea opusa a Timisoarei. Imi aduc si acum aminte ca am plecat seara din Calea Sagului si dimineata pe la 4 colindam pe Gh. Lazar in Circumvalatiunii. Un cetatean de la fereastra unui bloc ne-a intrebat:
    -Unde mergeti cu colindatul?
    -In Ronat!
    -Si nu urcati si la mine?
    -Bineinteles!
    Am urcat la om, i-am colindat in casa, ne-a omenit ca de Craciun dar niciodata nu stiu cum l-am chemat sau exact in ce bloc a fost.
    De un Paste imi aduc aminte ca am fost invitat la un scriitor care era in vremea aceea cel mai tinar membru al Asociatiei Scriitorilor din Timisoara, unde am cintat pe balconul blocului ” Hristos a Inviat” impreuna cu mai multi invitati cintareti ai Operei din Timisoara. Si va inchipuiti cum a sunat un astfel de „Hristos a Inviat”! Nimeni nu a fost data afara sau persecutat. Asa ca, mai tinerilor mei colegi, „audiatur e altera part” inainte de a crede tot ce bat cimpii unii si altii, doar pe baza strigaturilor la moda: „Jos comunismul” si „Jos Iliescu”.
    Si peste toata patima politica si febra alegerilor care a devenit acuta si la unii dintre colegii nostri, sa ne pregatim inca de acum, desi unora le pare prea devreme, de Craciun. Sa „invatam colinzi”

  9. Despre sfanta sarbatoare a CRACIUNULUI se pot scrie multe, chiar foarte multe, de la originea sa precrestina pana la exagerarea crestina specifica bisericii catolice. Nu acest lucru este important, chiar nu are nici o valoare. Dupa mine este mai mult decat importanta pastrarea si perpetuarea, de-alungul a mii de ani, a unor obiceiuri arhaice de o frumusete si sinceritate exceptionale, restul sunt doar cuvinte frumoase. Asa cum bine stiti sunt din zona IASULUI, podisul central MOLDOVENESC, si eu ca si voi, pre vremea (iertatu-mi fie arhaismul) comunismului acerb si al proletcultismului, umblam cu traista de gat cu VELERIM SI VELER DOAMNE, dupa mere, nuci si colaci, ei daca mai pica si un leut era bomboana de pe tort, nimeni nu ma oprit vreodata de la colind si slava domnului VLADENIUL era resedinta de raion. Ma crucesc supra exagerarilor rostite cu enfaza de catre „atotcunoscatorii fenomenului” a unor „hiperspecialisti anticomunisti” ai zilelor noastre, oare nici macar nu erau nascuti „pre acele vremuri”. Oare, chiar trebuie sa cred, cu sfintenie, toate asertiunile rostite de catre acesti corifei ai formelor fara fond?. Nu neg teroarea instaurata de comunisti dupa 1947, ar fi terifiant pentru mine, cand am avut in familie oameni care pentru o strofa dintr-un cintec au facut 7 ani de puscarie, dar de la una pana la alta este cale lunga. Sfatul meu pentru acesti corifei ai incompetentii (am gresit intentionat, cele doua cuvinte se pupa ca mucii in fasole): draaaagiloor daca nu sunteti in stare sa tociti cel putin cinci perechi de pantaloni si coatele a zece camasi pe scaunele si mesele bibliotecilor apucati-va de o meserie care nu necesita aptitudini ci doar atitudini (daca nu stiti despre ce este vorba in propozitie, cititi opera marelui psihanalist PAUL POPESCU NEVEANU daca o da DUMNEZEU sa intelegeti cate ceva). Am fost atat de rautacios pentru ca m-au deranjat ceva specialisti in „anticomunism, obiceiuri populare transformate si adaptate de catre comunisti, precum si alte asertiuni de acest fel, doamne acesti copii mai pun mana pe carte in facultate?, cu ce se ocupa preascumpii lor profesori?. Retorica se invata repede dar argumentarea propriilor enunturi trebuie sa aibe o baza solida altfel si unii si altii(profesori si elevi) devin o materie amorfa. Daca le convine asa, asa sa fie – DUMNEZEU cu mila, AMIN DRAGA d-l prof. univ.dr. ION CHICIUDEAN (nu afirm ca ai vreo implicatie in acest domeniu, stiu cine a fost sef de lucrari pentru masteratul acestui monument de incultura) daca eu am gresit cu ceva suna-ma, stii numarul, stiu ca aceste aprecieri vor ajunge (mai devreme sau mai tirziu) la tine. Dupa ce ati produs la masterat, magna cum laude, pe d-ra LENUTA BASESCU (o fiinta perfect agramata dar cu o inteligenta vie – treaba cu „inteligenta vie” ii apartine lui ION CRISTOIU) consider ca meritam si noi hirsiitii prin poligoane, tancodroame, biblioteci, sali de curs, tarlale si santiere ale patriei un salut pertinent din partea comandantului suprem si tatic al ficei europarlamentare.

    1. mos alecu

      Tot asa gindesc si eu despre asa-zisa ‘oprimare religioasa’,din anii in care eram mai tineri,pe care o tot flutura unii… Am si eu multe exemple la care am fost martor nemijlocit,sau pe care le-am trait personal,care nu seamana deloc cu ceea ce vor ei sa acrediteze in mentalul colectiv. Problema este ca cei care nu au trait acele vremuri,vor lua de bun ceea ce li se spune,si… uite asa se rescrie istoria.

      1. Aferim coane ALECULE
        Ca mare dreptate ai in cele ce spui mataluta, dar se pare (dupa spusele unor atotcunoscatori, dar ne traitori al acelor vremuri) ca noi care am trecut prin acele vremuri avem mintea incetosata si trebuie sa ne-o deschida domniile lor ca pe o conserva de sardine expirata. Eu unul le-as propune domniilor lor dupa cum urmeaza:
        – copii lasa-ti la o parte ceeia ce va spune marele guru TISMANEANU, scumpul sau tatic era membru al CC al PCR si copilasul avea totul la dispozitie, ca nu mergea la biserica era normal, venea rabinul la el, daca nu este asa sa binevoiasca a infirma:
        – nu toti cei care au trecut prin puscariile comuniste, pe la canal, prin balta mare a BRAILEI etc. au fost luptatori anticomunisti (generalizarea este cea mai simpla metoda de a prosti oamenii), sunt indeptatit sa fac aceasta afirmatie, in familie au facut puscarie si nu putina, doi verisori ai tatalui meu, oameni cu razboiul facut din prima pana in ultima zi in linia intii doar pentru ca a cantat TRAIASCA REGELE in crisma dupa mai multe pahare (au murit si nu au primit titulatura de luptatori anticomunisti) dar si oameni care acum sunt luptatori anticomunisti (cu drepturi depline) pentru ca au ciordit un vagon de griu, se stie acelasi lucru si despre un criminal de drept comun;
        – noi traitorii acelor vremuri stim prea bine ca nu ni s-a interzis de nimeni sub nici o forma sa mergem la biserica;
        – accesul la carte nu ne-a fost ingradit (rezultatul se vede), am citit ce am vrut si am avut acces la tot ce se publica si chiar mai mult (noi nu purtam vina pentru lipsa de preocupare in domeniu al unor semidocti anticomunisti contemporani). Hai sa ne amintim, cand treceam prin IASI cu diferite prilejuri cumparam de la chioscul de ziare de pe LAPUSNEANU orice ziar frantuzesc exact dupa o zi de la aparitia pariziana, in BUCURESTI si cred ca si in alte orase se petrecea aclasi lucru. Problema era ca trebuiau si citite. Librariile erau pline ca si bibliotecile, acum daca intr-o librarie sunt mai mult de 10 persoane este sarbatore;
        – corectitudine limbii romane era un standard in exprimare orala si in scris, acum a ajuns batjocura incultilor plini de ifose, a agramatilor deplin cretinizati, precum si a vorbitorilor de limbi straine „in argoul de balta”.
        Inchei aici enumerarea pentru ca incep sa ma enervez „la nervi” si consider ca acesti pigmei ai analizei politice, ziaristi deontologi, oligofreni politici si ce or mai fi nu merita sa ii bagam in seama, dar din nefericire coane ALECULE ai perfecta dreptate, copii de astazi cred ca internetul este sursa culturii universale si iau de bun toate aseriunile unor pseudo oameni de sttinta dar cu o retorica beton. Dogma catolica a evului mediu ramane pe mai departe valabila „CREDE SI NU CERCETA”. LA NOI, IN ROMANIA SEC XXI, NU INTERESEAZA PE NIMENI CA ACEST LUCRU INSEAMNA LENEVIREA CREERULUI, UN PROCES IREVERSIBIL, CU URMARI NEFASTE ASUPRA MAJORITATII POPULATIEI CARE INCEPAND DE LA VIRSTA DE 18-20 DE ANI REFUZA SA GANDEASCA PENTRU SINE SI AI SAI, PREDOMINA IDEIA PENTRU MINE GANDESTE ALTCINEVA. Nu suntem departe (privind gandirea si autopregatirea) de marele popor prieten american, un mic efort si suntem acolo.

  10. @ ILIE,
    SUPERBĂ POSTARE ! Esti un diplomat prea fin ca să rămân impasibil la ce-ai postat. Ce-a spus NICU despre CRĂCIUNUL tineretii sale mi se potrivesc de minune pentru că amândoi ne-am născut si crescut pe meleaguri cu aceleasi traditii.
    Si ce-a spus NELU mi se potriveste căcă,iartă-mă E PREA DEVREME SĂ VORBIM DESPRE CRĂCIUN acum cânfd FIARA SE AGATĂ CU DINTII DE ORICE CA SĂ NE MAI TRAGĂ INCĂ O TEAPĂ !
    Nu mă intelege gresit ILIE,e MINUNAT ce-ai POVESTIT si POSTAT ! Eu nu pot face asa ceva că incă nu cunosc toate tainele acestui grozav mijloc de comunicare la distantă dar tu DA,pentru că nu esti PONTONIER !
    Iti promit ILIE că după ce pleacă marinarul fac ZECI de COMENTARII la fiecare POSTARE a TA dar acum sunt prea concentrat la PROBLEMA ce sper că ne FRĂMÂNTĂ PE TOTI .
    Vă salut cu respect prieteni DINTOTDEAUNA : ILIE,NICU,NELU ce vorbiti atât de frumos despre CEA MAI EMOTIONANTĂ SĂRBĂTOARE CRESTINEASCĂ : C R Ă C I U N U L!

  11. Nelu

    Cam repede sa vorbim despre Craciun, dar intradevar
    aceasta zi ne rascoleste amintiri frumoase!
    La mine in familie era o sarbatoare deosebita, mai ales
    ca taica-meu se numea Craciun! Eu umblam cu steaua sau
    cu Viflaemul, iar mai tarziu insoteam colindatorii si
    cu banii adunati plateam „tiganii” pentru 3 zile dant
    la sura!
    Nicule, pentru a construi o stea pentru nepotelul
    Flavius. ai nevoie de un ciur sau sita, o coada de
    matura si multa hartie creponata si staniol(vezi ca
    au ramas in depozitele aviatiei benzi de staniol in
    lamda/2, ptr. bruiajul pasiv)!
    Din pacate traditiile de Craciun sau diluat mult si
    le-au luat locul manelele si fff. multi basi!

  12. Nicu

    Ilie,
    prin povestirea obiceiurile de Craciun de la tine din Tara de Sus mi-ai rascolit amintirile.In locurile mele din Neamt in afara colindelor exista obiceiul de a merge cu Steaua, cred ca nu a disparut. Am mers cand eram mic, pana in clasa a cincea. Imi placea cand ne invita in casa sa cantam la icoane. Steaua era impodobita cu hartii colorate, cu iconite, cu zurgalai. O primeneam cu o saptamana inainte de Craciun, o coboram din pod, unde statea peste an, si ii dadeam viata… Ma gandesc sa reiau obiceiul , sa-l initiez pe nepotelul meu… Ce vremuri frumoase erau acelea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s