Intilnire cu Lacramioara Cristea

Simbata 28 Martie 2009, la Palatul Copiilor se termina Conferinta Nationala de medicina de Familie. Grupuri grupuri participantii ies si se indreapta incet spre marea de masini din toata tara parcate in jurul palatului. Unii se opresc in fata si ramin sa mai discute. Vezi fete serioase, preocupate, se pare ca sint
Ia fata salii de conferinta
In acest loc trebuie sa o intilnesc pe Dr. Cristea Lacramioara. Telefonul mobil ne ajuta dar o recunosc de la distanta dupa fotografiile de pe blog si ea se indreapta spre mine fara ezitare. Ciudata intilnirea intre doi oameni care nu s-au vazut in ultimii 40 de ani, desi la aniversarea Liceului am fost invitati amindoi si am fost in aceeasi sala dar nu ne-am intilnit.

impreuna dupa 40 de ani

Putin obosita, seara trecuta s-a intors tirziu de la receptia cu ocazia Jubileului Principesei Margareta unde a fost invitata iar de dimineta devreme a venit la Conferinta. Discutia se leaga firesc, am senzatia ca am intilnit un vechi prieten pe care nu l-am vazut de multi, de foarte multi ani. Imi povesteste din viata ei, a familiei ei, a tatalui ei Aurel Cristea. L-a iubit, l-a stimat dar ii stia si partile umane si le intelegea. Un lucru imi este limpede in ceea ce- l priveste pe dascalul nostru: A fost ca un brad care a gasit un loc intre stincile din Cimpulung unde si-a intins radacinile si de unde s-a ridicat in bataia vintului sortii, tinind la adapostul sau familia. Cind soarta a decis ca trebuie sa isi schimbe locul, acele radacini au ramas tot aici si nu s-a mai simtit nicaieri atit de legat de locuri si in siguranta ca la Cimpulung. Pina la sfirsitul vietii a tinjit dupa acele locuri. S-a intors acum impreuna cu sotia sa dar din pacate numai pentru vesnica lor odihna.
Lacramioara are si ea radacinile tot acolo. Desi se misca in toata tara, acolo ajunge pentru a-si incarca bateriile pentru lupta zilnica ce se cheama viata. De acolo isi ia avint pentru a infrunta provocarile vietii. Care nu au fost si nu sint putine. Se simte in spatele glasului calm si cu un usor accent bucovinean cu care deruleaza povestirea o usoara oboseala si un pic de tristete, ca o parere. Viata reala, pe care fiecare din noi am luat-o la trinta si am reusit sa o punem jos dar am si fost putin tavaliti prin colb, nu a iertat-o nici pe ea. Isi tine steagul sus. Se vede in expresia fetei ei o hotarire pe care o regasim si in pozele dascalului nostru.
“Am reusit in ultimii ani sa realizez tot ce mi-am propus desi conditiile au fost foarte grele si eforturile mari. Parca am obosit putin si m-as muta inapoi la Cimpulung, chiar am gasit un loc de munca la Liceul Militar, ca medic, din pacate inca nu e posibil” imi spune ea.

Se pare ca omul tinde mereu sa se intoarca acolo unde isi are radacinile. Baiatul Lacramioarei este avocat, locuieste si profeseaza in Bucuresti, aici are prieteni dar ar vrea sa se intoarca in Braila natala de care nu se mai satura de cite ori trece pe acasa.
“Am invatat mult si unele lucruri nu le-am considerat necesare atunci. Dar acum imi sint de mare folos. Invat si acum si incerc sa ramin la zi in domeniul meu insa imi pregatesc prin studiu o alternativa daca statutul actual m-i s-ar schimba cumva”
Sint vorbele ei asa cum mi-au ramas in minte.
Fiecare din noi percepe Liceul Militar in felul sau. Mie de exemplu imi place sa revad in primul rind oamenii, apoi constructiile, clasa, sala de spectacole, sala de lectura, peisajele din jur. Lacramioara imi marturiseste ca in afara faptului ca iubeste locurile prin care a trait copila fiind, unde batea mingea baieteste cu vecinul de atunci si prietenul de familie de acuma, prof. Dan Radasan, percepe Liceul olfactiv. Cind intra in “Bastilia” noastra incepe sa adulmece ca un copoi mirosuri familiare. Fiecare loc are un miros specific: sala de sport, sala de spectacole, bucataria, toate au un miros al lor, acelasi dintotdeauna si care ii trezeste toate amintirile timpului petrecut aici. Timp care nu a fost deloc putin, a plecat de la Cimpulung abia la terminarea facultatii, la multi ani dupa noi.


Pe la masa la care stam se perinda colege de ale ei, se saluta, se imbratiseaza, isi spun in fuga noutati, se despart. Facem si fotografii. Se vor intilni la urmatoarea Conferinta, la Iasi.

Doua ore au trecut de parca nici nu au fost. Inca au mai ramas intrebari nepuse, lucruri nespuse dar o viata de om e greu de povestit si de inteles intr-un timp atat de scurt. Lacramioara este asa cum am mai spus, o mai tinara colega a nostra si asa se simte si ea. Si-a adus aminte de colegi de ai nostri pe care nu i-a mai vazut de atunci si pe care i-a descris extrem de exact si concis. Va veni sigur la intilnirea noastra jubiliara si ii va revedea.
Fiica dascalului nostru de sport, Aurel Cristea, Dr. Lacramioara Cristea a urcat la volanul masinii sale si s-a inscris in traficul bucurestean exact si fara ezitare. Ne vom revedea in August 22.


Ilie Matra

  • ***************************

5 gânduri despre “Intilnire cu Lacramioara Cristea

  1. Dacin Mircea Adrian

    ma bucur mult ca am gasit aceste amintiri despre cel ce mi a fost si mie un adevarat parinte si l voi pastra viu in inima mea alaturi de iubita lui fica si buna lui sotie….Mala sunteti in inima mea cat voi trai ,cu mult drag de la Cluj,Mircea Dacin….

  2. DORU

    Aceasta este fetitza,pe care dascalul nostru iubit,Mr.CRISTEA.o uita agatzata in sala de sport ,de inele sau shpaliere?
    Ma bucur sa o vad shi sa o revad pe 21 aug.shi sa-i povestesc de penultima mea intalnire cu ,iubitul ei TATA,la Galatzi ,intr-0 perioada care la marcat enorm,demonstrand o verticalitate demna de respectul tuturor(shi mai ales a dushmanilor sai)Sarut mana „fetitza” Lacramioara.

  3. Aliosa

    SARUT MANA DOAMNA DOCTOR !
    ILIE, fostul meu coleg si-acum IMPRESAR PERSONAL (fara plata) a
    prins o zi mare (ca multe altele dealtfel) si s-antalnit cu mineni alta decat „FETITA CE_ALUNECA PE PATINELE DARUITE DE CEL CE NE-A FOST DASCAL SI PARINTE IN ANII DE L.M.”
    Il invidiez pe ILIE si-l cert frateste ca n-a dat pe blog ca doamna doctor va veni la BUCURESTI! De-as fi stiut veneam si eu .
    SARUT MANA LACRAMIOARA !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s