Colegul nostru, parintele Petru Budureanu

de Ilie Matra

In trecerea nostra prin Liceul Militar am avut colegi care ne-au insotit doar o parte din drum. Motivele au fost diferite pentru fiecare dintre ei. Unii nu au rezistat singuri departe de casa, de parinti, de mediul familial. A se vedea chiar marturisirea lui Nica Scutaru, pe care, dupa ce a sters-o englezeste acasa doar la citeva zile de la prezentare, mama lui, demna de asemanarea cu mama marelui domnitor, patronul liceului, i-a aratat directia Cimpulung, unde a ramas pina la absolvire. Altii nu au rezistat disciplinei impuse, desi cinstit vorbind, ce era acolo era „parfum de roze” fata de Scoala de ofiteri, dar noi inca nu stiam ce urmeaza. Altii pur si simplu nu erau potriviti pentru cariera de acest gen. Si aici este cazul colegului nostru de la E din clasa a X-a, Budureanu Petre. Era un copil linistit, calm, de fel din partea de vest a tarii, din Bihor. Avea certe inclinatii spre partea umanista. Juca sah la un nivel la care, desi mi-a placut logica si gindirea exacta, nu as fi putut visa sa ajung vreodata. Avea inclinatii catre literatura, istorie. Avea o memorie a oamenilor si faptelor cu totul iesita din comun. Dupa un an de scoala impreuna cu noi ne punea pe noi colegii de clasa sa-l testam daca putem gasi un elev din tot liceul, sau profesor, de care sa nu stie nimic. Noi ii spuneam un nume si el ne povestea din ce clasa este, de unde vine, amanunte despre ce pasiuni sau particularitati are. Noroc ca nu punea pariu, ca ar fi cistigat continuu. Dar la stiintele exacte, matematica, fizica, nu se descurca. Nu isi prea facea procese de constiinta pentru asta, era impacat si la terminarea clasei a X-a ne-a parasit. Multi ani nu am stiut nimic despre el, am mai auzit de la unii colegi care au urmat Scoala de Ofiteri la Sibiu ca s-ar fi intilnit cu el si era la Seminarul teologic.
In cei doi ani in care s-a organizat intilnirea de 40 de ani m-am gindit de multe ori la el, chiar am cerut parerea colegilor daca am putea sa invitam si pe cei care nu au absolvit dar au fost o perioada colegi cu noi si m-am hotarit sa il caut si pe el. Norocul s-a numit Ioan Chiba, care stia ca este preot in Varciorog, in jud. Bihor, si de aici totul a fost simplu. Un telefon la postul de Politie din Varciorog mi-a confirmat ca e acolo si desi nu am reusit sa vorbesc direct cu el, din motive obiective, i-am trimis invitatia oficiala la intilnire. Nu a putut sa participe deoarece in perioada aceea era terminata biserica noua din Varciorog si se pregatea pentru sfintirea ei, sfintire care a avut loc in luna August.
Am dorit sa il vad si sa-l intreb multe lucruri pe colegul nostru si din fericire am avut ocazia sa trec prin partea aceea de tara, pe care nu o mai vazusem pina atunci. Am fost invitat pentru doua zile la lacul de acumulare de la Lesu, despre care colegul Nelu Chiba sint sigur ca ne va spune si el citeva lucruri. Am avut ocazia sa vad drumul intre Cluj, Huedin, Oradea si sa-mi bucur privirea cu minunatele peisaje si locuri de acolo. Pe masura ce vad mai mult din tara noastra trag si eu concluzia pe care altii au tras-o de mult. „Frumoasa esti patria mea” nu este o vorba goala si nu poate in nici un caz sa fie invocata in sens peiorativ. Tara noastra rivalizeaza cu oricare dintre tarile cu mare potential turistic ale Europei.
Si a fost o bagatela de 200 km de drum in plus pentru a ajunge in dimineata de „Constantin si Elena” in Varciorog. Nu am mers pe drumul cel mai bun nici pe cel mai scurt, ci de la Oradea am facut la dreapta din Osorhei , prin Copacel, Serghis si apoi in Varciorog. Drumurile, ca in tara noastra, mai bune, mai rele. Dar peisajul, desi incetosat de aburii si picla diminetii, de toasta frumusetea. Astfel ca pe la 7.30 am ajuns la casa Parohiala si cele doua biserici, cea veche si cea noua din Varciorog. Virciorogul incepe pe o inaltime si coboara apoi continuu inspre munte, pina la o vale frumoasa cu apa repede, iar de acolo drumul incepe sa urce din nou si urmatoarea localitate e „doar” la 27 de km. Intr-un fel e capat de lume acolo. Comuna are in compunere patru sate, dar marturisesc ca m-a preocupat mai putin geografia locurilor cit omul pentru care am ajuns acolo. Am batut hotarit in poarta, mi-a raspuns de le un geam al casei parohiale si …m-a recunoscut!
M-a rugat sa intru in curtea bisericii, deschisa de altfel tot timpul, ziua -noaptea, astfel incit daca cineva vrea sa se roage sau pur si simplu sa stea la adapost sub copertina multifunctionala din spatele bisericii, poate sa o faca, singura conditie e sa stinga la plecare luminile. Nu am mai vazut o biserica deschisa astfel pina acuma. Parintele Budureanu a venit destul de repede si m-a invitat in biserica noua. La inceput s-a rugat pentru mine si impreuna cu mine pentru familia mea, pentru cei apropiati si chiar pentru voi toti colegii nostrii, ca fiind pentru prima data intrat in biserica in care slujeste. Apoi mi-a aratat si mi-a explicat picturile din biserica, la alegerea carora a avut un cuvint greu de spus. In biserica se gasesc la loc de cinste portretele lui Stefan cel Mare si Sfint, Daniil Sihastrul, marturisitorul voievodului, a lui Constatin Brincovenu cel care si-a pierdut mai degraba familia si viata decit credinta, a preacuvioasei Paraschiva, si alti stilpi ai bisericii si credintei noastre romanesti.
Mi-a povestit pe scurt calea pe care a urmat-o. Din liceu a plecat fara stringere de inima pentru ca si-a dat seama ca nu i-se potrivea si chiar mama lui l-a incurajat sa nu aleaga calea aceasta. Dupa plecarea din liceu a petrecut doi ani la Sfinta Manastire Rohia, din Tara Lapusului, unde l-a avut model si dascal pe calugarul si carturarul Nicolae Steihardt. In mod firesc s-a inscris apoi la Seminarul Teologic de la Sibiu, in perioada caruia s-a mai intilnit intimplator cu unii dintre colegii nostri. Apoi a fost hirotonisit preot si a ajuns in Varciorog, unde a ramas de atunci si pina in prezent. A inceput sa pastoreasca comuna si iata ca dupa atitia ani se bucura de lucrarile realizate in slujba Domnului si a oamenilor. O biserica noua in care spiritul traditional se imbina cu dotari tehnice de ultima ora. Veti sesiza un fond muzical in filmele ce insotesc articolul. Este o statie de amplificare care in asteptarea inceperii liturghiei reda frumoase cintece bisericesti. Clopotele vor fi in curind actionate electric cu telecomanda.
Parinte mi-a spus ca oamenii trec pe la biserica si in timpul saptaminii pur si simplu pentru a face o rugaciune si apoi se opresc un ceas pentru a minca ceva si a se stepta pentru intoarcere in satele din jur. Asa cum am spus biserica nu se incuie si nu se inchide niciodata.
Un lucru m-a framintat sa-l aflu de la parinele Budureanu, fost colegul nostru pentru un an. Si l-am intrebat direct daca considera anul acela drept o pierdere. Categoric nu, mi-a raspuns. In anul acela am luat contact cu o lume diferita de cea in care am trait, m-a disciplinat, m-a invatat sa gindesc pentru grup, pentru colectiv, sa inteleg colectivitatea, fapt care mi-a fost de mare folos in viata de pastor al credinciosilor.
Am povestit despre colegii nostrii de clasa si de scoala, despre profesori. A doua mea intrebare la care am primit raspuns acuma era daca mai are acea memorie fenomenala de atunci si raspunsul a fost: Da, mai are o memorie deosebita, am vorbit despre colegi de parca de curind s-ar fi despartit de noi. Cu nume, cu o scurta descriere a lor, cam pe unde stateau in clasa, despre profesori. Normal ca primul despre care am povestit a fost Barboi, Dumnezeu sa-l tina la dreapta Sa, apoi despre primul nostru diriginte, Mezinu si despre toti ceilalti. L-am rugat sa spune citeva vorbe pentru voi, colegii nostri si a facut-o parca cu sfiala si cu un pic de trac. Mi-a spus ca s-ar bucura pentru oricare coleg ar trece prin parohia sa si l-ar primi ca pe un oaspete de seama. Desi nu a putut urma invitati la intilnirea noastra de 40 de ani din cauze obiective a promis ca la urmatoarea nu concepe sa lipseasca, vrea sa mai vada locurile de acolo si oamenii cu care a petrecut un an din viata.
Mi-a marturisit ca simte tot timpul greutatea raspunderii in fata oamenilor si a lui Dumnezeu. Nici o vorba, nici o fapta care sa nu fie model pentru cei din jur nu isi poate avea locul in viata sa. A mai spus ca daca ar fi sa o ia de la inceput, ar alege aceeasi cale, dar ca or proceda putin diferit. Ca si noi toti de altfel, virsta, desi aparent ne apropie de copilarie ca intr-un ciclu care incepe sa se inchida, ne ajuta sa decantam si faptele si gindurile noastre.
M-am despartit cu parere de rau de preotul Budureanu, fostul nostru coleg. Incepea slujba de sarbatoarea sfintilor imparati Constantin si Elena, pictati la loc de cinste in biserica din Varciorog iar pe mine ma astepta un drum lung catre casa.

Pe drum - Serghis
Pe drum - Serghis
Biserica pe coasta de deal
Biserica pe coasta de deal
Ceata diminetii
Ceata diminetii
Cocosul
Cocosul
Fazan
Fazan
Rastignire la cruce de drumuri
Rastignire la cruce de drumuri
Rastignire
Rastignire
Satul din zare
Satul din zare
Spre Varciorog
Spre Varciorog
Intrare in Varciorog
Intrare in Varciorog
Varciorag
Varciorag
Prin sat 1
Prin sat 1
Prin sat 2
Prin sat 2
Prin sat 3
Prin sat 3
Prin sat 4
Prin sat 4
Prin sat 5
Prin sat 5
Strada principala
Strada principala
Se stringe cireada
Se stringe cireada
Cum te simti azi?
Cum te simti azi?
Spre vale
Spre vale
Spre vale
Spre vale
Spre vale 2
Spre vale 2
Spre vale 3
Spre vale 3
Rascruce
Rascruce
In vale
In vale
Apa de munte
Apa de munte
Satul vazut de linga biserica
Satul vazut de linga biserica
Casa
Casa
Cele doua biserici
Cele doua biserici
Biserica veche
Biserica veche
Biserica noua
Biserica noua
Casa parohiala
Casa parohiala
Scoala
Scoala
Flori linga biserica
Flori linga biserica
Flori linga biserica1
Flori linga biserica1
Flori linga biserica2
Flori linga biserica2
Biserica veche
Biserica veche

Biserica noua
Biserica noua
Micul cimitir din jurul bisericii
Micul cimitir din jurul bisericii
Parintele Budureanu
Parintele Budureanu
In fata altarului
In fata altarului
Usile imparatesti
Usile imparatesti
Stefan
Stefan
Voda Brancoveanu
Voda Brancoveanu
Daniil Sihastrul
Daniil Sihastrul

Cuvioasa Paraschiva

Constantin si Elena
Constantin si Elena

-va urma-

Anunțuri

17 gânduri despre “Colegul nostru, parintele Petru Budureanu

  1. Anca Obid

    Cel mai frumos cadou pe care l-a putut face cineva unchiului meu… Un reportaj despre putinele întâmplări si calități din viata personală si de preot a unchiului meu. As mai putea adauga o infinitate de calități si amintiri din copilărie dar nu imi vor ajunge cateva zile. Doamne cum e viata asta?!! Azi ești, maine nu mai esti; -(. Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe unchiul Petre ( unchiul popa). Il vom păstra in inimile si amintirile noastre mereu!
    Le multumim domnului Ilie pentru acest reportaj extraordinar si domnului Nicu pentru postare! Dumnezeu sa va dea sănătate si bucurii!!
    Anca Obid (Budurean)

  2. Pr. Petru Budurean a fost coleg cu noi doar un an, a fost colegi cu cei din clasa a X-a E. In data de 02.07.2010 Ilie Matra ( Dumnenzeu sa-l odihneasca si pe Ilie), i-a dedicat acest articol, o bijuterie de reportaj, de monografie, de eseu. Astazi, afland de trecerea in nefiinta a parintelui Petru Budureanu, am recitit cu dubla durere acest text. Il putem considera In MEMORIAM pr. Petru BUDUREANU!
    Regrete eterne! Dumnezeu sa-l odihneasca! Condoleante familiei indoliate!

    Nicu Scutaru

  3. Bogdan

    Cu durere in inima anunt ca Parintele Petru Budurean a trecut ieri la cele vesnice.
    Dumnezeu să-l odihnească în pace!

  4. Penteleciuc Argentina(Tont)

    …,doar-cinste si onoare pt. sateni si pt. parintele PETRE BUDUREANU ,care, cu sudoarea fruntii a ridicat acest lacas SFANT ! D-zeu sa va binecuvanteze in veci si pururi , AMIN ! Argentina Tont

  5. Ion Gociu

    Alături blogul meu ,am dat de acest material întocmit cu atâta migală și acuratețe de distinsul domn col.r Ilie Matra, pe care-l prețuiesc cu deosebit respect, fiindcă datorită și dumnealui, prin încurajare, am ajuns autor de carte. Romanul ”Din Văianu la Toronto” , a fost lansat la 7 iulie 2010 și până acum au fost vândute peste 200 de buc. în Tg.Jiu, în țară și în Canada.
    Felicitări domnule Ilie pentru realizarea dumneavoastră și vă mulțumesc pentru acel mic impuls, dar cu efect atât de mare.
    col.rt.Ion C.Gociu alias Mugurel Pădureanu-Coarba, ca autor.

  6. Ilie

    S-ar putea ca memoria sa-mi fi jucat o festa, sa nu fie vorba de Nica, o sa caut in arhiva blogului nostru undeva este scrisa aceasta intimplare, sau poate cautati si voi, pina atunci nu stim sigur asa ca il scoatem din cauza.

  7. Se spune mai sus ca Nicu ar fi sters-o englezeste in
    primele zile dar intentia lui,nemarturisita dealtfel,
    era sa organizeze o operatie de amploare pe culmile
    Ceahlaului, cel cu fruntea-n soare, dar busola i-a
    jucat fente electromagnetice, care l-au condus in
    punctul de unde a plecat!Ce mai vremuri!!!

  8. Nicu

    Din cuvintele rostite, din cele multe si minunate lucruri faptuite se vede vocatia parintelui Petru Budureanu pentru nobila profesie de slujitor al obstei crestinesti.

    Am avut colegi care au plecat inainte de inceperea primului an de liceu militar. Desi pentru mine au fost dure primele zile, nu am dat bir cu fugitii si din motivul ca eu imi hotarasem soarta. Si nici nu simteam o alta chemare. Sigur ca mama m-ar fi trimis indarat, spunandu-mi ca eu mi-am ales acest drum in viata si sa-l urmez.

    Ilie, felul cum ai descris asezarea Varciorog este si o invitatie la drumetie. Sper sa ajung pe aceste meleaguri.

  9. Nelu

    @freddye
    Vorba cu mumua graului a fost cizelata si dusa la
    perfectiune de… V. Varga! Muma cea rea a graului sau
    neghina(antropa beladona) era folosita pe post de rimel
    de fetele de la tara, pe vremea cand unii dintre noi
    erau „feciori de plug”!

    1. freddye

      @ NELU

      Asa e ,ai dreptate ,dar eu ,moldovean de granita cu Muntenia am auzit-o prima data in gura lui PETRE BUDUREANU..Iar modul in care o spunea era absolut fermecator..Varga a atins perfectiunea ,dar in scoala militara..

      In ceea ce priveste „muma graului”,am gasit ceva interesant pe http://folclornepieritor.blogspot.com/2008/07/spiritul-grului-i-obiceiul-cununii-la.html ,din care redau un fragment :

      Diversitatea şi bogăţia ceremonialurilor legate de spiritul grâului (numit în nordul Europei muma grâului sau fecioara grâului) sunt extraordinare, iar o descriere minuţioasă a lor se află în Creanga de aur, de J.G. Frazer (vol. III, Buc., 1980, col. BPT). Imi cer scuze pentru oftopic

  10. freddye

    Sa ne traiasca si sa aiba harul binecuvantarii cat o vrea DOMNUL.Si eu il tin foarte bine minte pe elevul ,viitor…parinte BUDUREANU,n-aveai cum sa nu-l remarci..Cand se enerva ,rar,e adevarat ,avea o vorba pe care mi-o amintesc si acum ..” …ta-che muma griului ” .Un destin ,cred ,de exceptie..

  11. Nelu

    Vrednic este parintele iconom stavrofor Petre Budureanu
    pentru devotamentul fata de credinciosii locului si
    realizarile reusite in acel loc minunat din muntii
    Padurea Craiului.Valea de munte pe care o prezinta Ilie
    in minunata expunere se numeste „Valea Pestisului” si
    este locul unde multi oradeni se relaxeaza in zilele de
    sarbatoare.Trebuie mentionat ca parintele a slujit si
    in satul (filia) Fasca unde a ridicat o biserica
    asemanatoare cu aceea din Varciorog.
    Ma surprinde ca obiectivul lui Ilie nu a imortalizat
    un caine credincios pe care il vedeam in fata bisericii,
    de cate ori treceam prin localitate!

    1. Ilie

      Ioane, multumesc pentru denumirea piriului. Ciinele de care vorbesti pur si simplu nu era acolo, altfel sigur ar fi aparut in vreuna din fotografiile facute atunci. Mi-ar fi placut sa am la mine cele necesare pentru pastrav, eram convins ca nu lipseste deloc din apa piriului, dar acum ca ii stiu si denumirea, sint sigur. Asa cum stiu ca si pe valea Iadului, spre Lesu, e plin de pastrav, si liber si din cel ce se prinde cu rima albastra. Iar despre preotul Budureanu, nu pot decit sa sustin, daca mai e nevoie, ce spui si tu: Vrednic este!

  12. Să-i dăm CEZARULUI ce-i al CEZARULUI !
    Minunat eseu, superbe imagini, profesionistă prezentare a locurilor unde părintele PETRU BUDUREANU fost „ năsturas” doar un an de zlie isi călăuzeste enoriasii zi de zi spre cele duhovnicesti.
    Chiar dacă pe meleagurile Pădurii Nebune plouă neâncetat si DUNĂREA stă să iasă din matcă, ascultându-l pe părintele PETRU BUDUREANU fata mi s-a inseninat si speranta a renăscut .
    Iti multumesc părinte pentru frumoasele urări adresate nouă celor ce ti-am fost colegi doar pentru un an. Iti mărturisesc cu toată sinceritatea că am rămas profund miscat de cele spuse si impresionat de cele realizate de tine. Să-ti dea DUMNEZEU sănătate si putere iar in 2014 la a 45-a aniversare a absolvirii LM să ne intâlnim sănătosi .
    Jos pălăria in fata ta ILIE pentru minunata postare !
    Cu stimă si respect, ALIOSA de la D !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s