DESPRE ALIENARE SI SPERANTA

Bunii mei colegi ,zilele astea mi-a picat in mana un articol intitulat „Ma nasc, citesc Can-Can si mor” ,care incepe cam asa :

„Traim intr-o lume in care violetul e noul roz. O lume in care marmotele sunt asociate cu ciocolata, OTV-ul cu Europa Libera, iar adolescentii cu etnobotanicele. Trist sau excentric? Habar n-am, dar nici macar nu conteaza. Ultima data cand m-am interesat, lumea functiona inca dupa vechile principii: te nasti, traiesti si mori. Daca esti indeajuns de prins de violet incat sa uiti ca intre nastere si moarte trebuie sa-ti umpli timpul cu ceva, atunci probabil c-o sa ma injuri c-am scris o prostie ca asta. ”

Impart cu dumneavoastra placerea de a-l lectura integral ..Pe mine m-a impresionat indeajuns de mult ca sa risc aceasta forma de prezentare .Intrati deci pe http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=18491

Cu drag MIRON

Anunțuri

16 gânduri despre “DESPRE ALIENARE SI SPERANTA

  1. Ilie

    De la aparitia articolului, dupa ce am citit cu atentie ce scrie acolo, nu prea am avut chemare spre a posta un comentariu, pentru ca tema asta a fost destul de des si sub diferite forme tratata, as da exemplu „Spovedania unui betiv” (J. London) care desi nu in ordinea din articol si strict la tema, trateaza viata, moartea, vina omului si altele pe care le puteti gasi acolo. Subiectul propus de autorul articolului penduleaza intre doua teme diferite, prima fiind cosideratiile sau mai bine zis o mica analiza a implicatiilor televiziunii in degradarea vietii cotidiene, subiect pe care il invatam fiecare dintre noi zilnic, vrind-nevrind, si a doua asa zisul interviu cu cineva pus in situatia extrema de a se afla la capatul vietii.
    Acest al doilea subiect te incita sa dai raspunsuri punctuale la intrebari:
    Ce-ai face daca ai afla ca astazi e ultima ta zi?
    Normal ca as fi putin suparat ca am fost anuntat destul de tirziu despre un lucra pe care trebuia de fapt sa-l banuiesc de mult ca s-ar intimpla. As incerca sa-i anunt pe cei carora miine le-am promis ca o sa fac ceva pentru ei, apoi as incerca sa termin ce se poate termina azi din ce am inceput.
    Pe cine ai alege sa certi in ultima ta zi?
    Pe nimeni, pe cit a fost posibil nu am facut asa ceva nici pina acuma, deci…de ce tocmai acum?
    Ai vinde ceva in ultima ta zi?
    Daca in planul de lucru ar fi o vinzare serioasa in acesta zi, normal ca as vinde. In fond manifestarea omului in viata se bazeaza pe actiuni ale sale, si daca in ultima zi a vietii asta e de facut, as face-o.
    Cui i-ai declara dragostea in ziua in care nimic nu te mai poate rani?
    Nu am fost foarte generos cu declaratii de-a lungul vietii. Cine trebuie stie despre asta, asa ca ce rost are sa declari un lucru deja cunoscut, doar ca sa-l intaresti? Sint alte lucruri mai prozaice care exprima dragostea, pe care le faci in fiecare zi si le stiti fiecare. Si atunci? Nu, nici o declaratie.
    Si cu asta gata cu raspunsurile la articol.
    Moartea este altceva decit viata, noi luam cunostinta despre ea de-a lungul vietii fara sa fim parte activa, devenim parte activa a mortii de abia cind nu mai sintem in viata, deci pentru noi oamenii moartea este un nonsens. Sintem vii, traim, moartea este ceva foarte indepartat si strain noua.

  2. freddye

    Stimati colegi,carti ca „Alchimistul”,”Veronica se hotaraste sa moara ” si mai nou „Invingatorul este intotdeauna singur „eu unul nu le-as putea citi si intelege decat in singuratatea chiliei mele..nicidecum ,asa cum va spusei ca am vazut,pe o plaja cu V.I.P-uri ,numai fiindca don Paulo era la moda ,”trendy ” deci..Va dati seama ce impact devastator a avut „Manualul Războinicului luminii” asupra singurului neuron activ lui don”Jiji .De asemenea gasesc ca fost inspirata [instructiva ,nu mai vorbesc]postarea „Povestii creionului ” pe blogul nostru ,in atmosfera de bunatate,de bunicie plina de promisiuni care se degaja pe-atunci..

  3. De 1 Martie un mărtisor frumos mirositor ( ghiocei, toporasi, lăcrămioare,viorele,narcise, orhideie si alte minunate flori ) tuturor domnisoarelor si doamnelor din lume !
    Iar pentru cei ce n-au citit incă pe COELHO vorba lui freddye„n-ai viitor frate ” inimosul administrator al blogului promotie noastre nimeni altul decât NICU ( SCUTARU IOAN) pe lista cu toate articolele de pe prima pagină a arhivei ce ne face cinste,a afisat si o minunată poveste postată de subsemnatul: „ POVESTEA CREIONULUI” de COELHO !

  4. freddye

    @ TROFIN VASILE

    Ca intotdeauna ,postarile tale poarta amprenta echilibrului si preciziei exprimarii.In cuvinte potrivite ,ai reusit sa vorbesti despre alienare si despre speranta ,fara sa superi pe nimeni. Alienarea nu ne-a fost adusa de vreun ALIEN din nu stiu care galaxie ..Ca si speranta de altfel.Noi,purtatorii,poate…

    1. Trofin Vasile

      Referitor la intrebarile pe care si le pune autorul articolului care te-a inspirat , cred ca cele mai pertinente raspunsuri ar putea fi date de medicul psiholog sau psihiatru , nu stiu exact ce calificare are , dar stiu ca este bun, Florin Tudose. Am incercat sa inteleg intrebarea „Ce-ai face daca ai afla ca astazi este ultima ta zi din viata ?” si i-am gasit un sens, psihiatric bineinteles si anume este intrebarea unui om cuprins de o fobie patologica . Nimeni , cu ratiune sau discernamant , cum se vrea , nu asteapta ultima zi din viata fiindca ar deveni deja un cadavru iar sfarsitul sau va fi , asa cum scria pe undeva Mihail Sadoveanu , moartea unui om mort. Sa privim viata mai deschis , sa vedem in fata noastra campurile de flori , asa cum unii colegi ne-au rasfatat prin mesajele lor cu prilejul inceputului de primavara , adica ,cu alte cuvinte , sa vedem viata mai in roz.Daca avem doua limite , extreme , nasterea si sfarsitul vietii , atunci avem datoria ca intervalul de timp care le separa sa fie umplut cu viata , viata cum o intelege fiecare, fiindca asa se subintelege din expresia ” sfarsitul vietii „. Daca avem placerea de a trai , deci de a construi o viata , atunci nu vom mai avea permanent obsesia sfarsitului acesteia , fiindca tot va veni acest sfarsit , cu voia sau fara voia noastra.In fiecare an natura reinvie , sperantele de viata se amplifica iar alienarea ( banuiesc ca cea psihica!) se indeparteaza.
      O primavara frumoasa !

      1. freddye

        Ehei,se pornesc greu batranii ,dar si cand o fac ,nimic nu le sta in cale. 🙂 Tu tocmai ai predat o parte din cursul intensiv de speranta si optimism .Cat despre profesorul FLORIN TUDOSE ,titularul cursurilor de psihiatrie si psihologie medicala,mai nou ,cercetator asupra fenomenului consumului de droguri in mediile scolare si asupra stigmatizarii prin mass-media a suferinzilor psihici precum si asupra fobiei sociale ,iti voi relata o parte din raspunsul domniei sale ,in cadrul unui interviu cu Stefania Cosovei

        „Domnule profesor, ca psihoterapeut, ce diagnostic ne-ati da noua, romanilor, asa… la o prima consultatie? Aveti si un tratament pentru acest diagnostic?

        Dupa cum e usor de observat, diagnosticul ma va privi si pe mine alaturi de toti ceilalti, care ne impaunam cu frumosul adjectiv de roman. Suntem orientali, mioritici, deci fatalisti pana la limita supravietuirii si, in plus, extrem de creativi in plan individual, si foarte distructivi in plan comunitar.
        Mult timp am crezut in cliseul caragialian al „Miticilor”, dar cred ca alaturi de tipologia acestuia trebuie neaparat inserat inconstientul colectiv din povestea drobului de sare (mai mult de jumatate din pacientii mei se lamenteaza pentru un pericol potential pe care cu un minim efort de gandire si actiune l-ar putea evita). In sfarsit, tot din Creanga, vine si ultimul simptom atat de bine surprins in povestea unui om lenes: „muieti is posmagii?” – intreaba acela. Raspunsul negativ il conduce mai departe spre spanzuratoare. Mai mult de 9 din 10 romani au grija sa intrebe daca cineva a si muiat posmagii atunci cand sunt oferiti cu generozitate.”

        Recunosc ca am un cui impotriva domnului profesor de cand ,pe timpul alegerilor din 2004 , s-a implicat activ in campania electorala la TV ,de partea unei anumite culori..a cam fost varf de lance pe linie psycho..
        Incolo ,e totul in regula cu el ,numai ca tare l-as intreba acum cate ceva despre simbolistica culorii si psihologia ei si ,de ce anume nu trebuie sa le confundam.. 😳

    1. freddye

      Halebardierule ,eu stiam ca problema semnalata de tine nu e obsesie ,dimpotriva, este foarte reala si cauzeaza neplaceri .Cunosc un caz concret 😆

  5. freddye

    Dragii mei colegi

    In articolul de mai sus ,m-au impresionat ,preambulul si ..intrebarile de mai jos..

    -Ce-ai face daca ai afla ca astazi e ultima ta zi?
    -Pe cine ai alege sa certi in ultima ta zi?
    – Ai vinde ceva in ultima ta zi?
    -Cui i-ai declara dragostea in ziua in care nimic nu te mai poate rani?

    Fiindca veni vorba de alienare ,va prezint topul obsesiilor romanesti :

    1. Obsesia cu “casa pe pămînt”.
    Toata lumea şi-ar da 20 de ani din viaţă ca să aibă casă pe pămînt. Nu contează că vei sta ORE ÎN ŞIR în trafic!!! Nu contează nimic! Casă pe pămînt să fie!
    2. Obsesia televizorului.
    Românul e devorator de televiziune. S-au făcut nişte cercetări şi cică noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adică ne uităm cel mai mult la televizor. Şi, asta e genială, avem cele mai multe televiziuni!!! Mi se pare fascinant că românul este “europeanul” cel mai telespectator având în vedere că în România sunt, cu câteva excepţii, cele mai imbecile şi mai de prost-gust producţii!
    3.. Obsesia Coelho.
    Dacă n-ai citit Coelho, n-ai viitor, frate! “Păi am citit Dostoievski, Tolstoi, , Marin Preda, Nichita Stănescu.”
    “Te pisi pe ei! Citeşte Coelho!” Si daca se poate ,pe plaja ,la mare,cu ochelari de soare ,ultima generatie .
    4. Obsesia ţîţelor.
    Aproape toţi producătorii TV au următoarea obsesie: “Ţîţele aduc rating!” Şi ştiţi ce e mişto? Că de cîţiva ani încoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispoziţie internetul pentru tot felul de fantezii sexuale . Dai un click şi gata! Cine dracu’ mai aşteaptă emisiunea cu “Mama Natură” ca să-i “dea în cap lu’ mutu”. (scuze, Adriane, dar asa e expresia! Dacă vrei, schimbăm: “să-i dea în cap lu’ Chivu”)
    5. Obsesia messenger…
    Asta e, totuşi, un fenomen global. Păi dacă a ajuns vecinul meu [coleg da sapa in dosul gradinii]să-mi dea buzz şi să-mi reproşeze că stau pe “invisible”!
    6. Obsesia haiducească.
    După o sticla-două de vin, şi cel mai prăpădit român devine haiduc la orice nuntă. Fură mireasa, cere răscumpărări. Şi dup-aia, haiducia maximă. “Puşca şi cureaua latăăăăă.”. Apoi recunoaşte că e impotent:”Ce bărbat AM FOST odatăăăăăă.”,,si trece pe manele..
    7. Obsesia auto.
    În România există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii. Punct.
    8. Obsesia cărnii din congelator.
    Cu toate că au trecut 20 de ani de cînd găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă pînă la refuz congelatorul. Să fie acolo. Cine ştie..
    9. Obsesia celulară.
    Pentru român, telefonul mobil reprezintă un “statement”. Am văzut vînzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate cîştig de 2 ori mai mult. Ăsta e un mare mister. Cum ajunge un om cu un salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane? Şi să dea beep cu el!!!!!!!
    10. Obsesia “dacă ăla nu face, de ce să fac io?”.
    Asta de obicei e completată şi cu o doză de mîndrie: “Ce? Sunt mai prost?!” DA!!!

    Cu drag.. MIRON

    1. Trofin Vasile

      La obsesiile pe care le-ai insiruit mai adaug si vreo cateva , asa la intamplare:
      11)Obsesia culorilor – nu de mult ravnita culoare mov si decaderea unuia care a facut prea multa patima din ea.
      12) Obsesia cititului a celor postate pe prezentul blog . Aceasta este obsesia mea , zilnic mai intai citesc ce mai scriu colegii mei , este ca un stimulent pentru ziua care o am in fata. Ce sa-i faci , este obsesie!
      13) Obsesia cutremurelor. Nu auziti cu cata patima vibreaza glasucioarele fatucelor si fatalailor prezentatori de stiri pe la TV si de aici spaima inoculata in sufletele acelora care accepta spaima ca pe o pronie cereasca.
      14) Obsesia Elena Udrea. Aici … fara alte comentarii.
      15) Obsesia Traian Basescu. Si aici… fara alte comentarii.
      16) Obsesia colegului nostru Ilie Matra pentru obarsia sa. Este o obsesie placuta si demna de insusit de catre multi dintre noi.
      17) Obsesia colegului Miron de a se acorda la mesajele noastre si de a ne da curaj sa fim si mai productivi. Bravo lui !.
      Las lista deschisa si va doresc tuturor colegilor si trecatorilor pe acest drum al cunoasterii si al spiretelor umanitare , o primavara frumoasa si plina de satisfactii, pe toate planurile.
      Trofin Vasile

      1. freddye

        Apropo de obsesii ,draga coleg ,obsesia de la pct 12 ti-o impartasesc cu multa placere , mai ales ca stiu ca la mine este absolut netratabila . 🙂 Acum am venit de la Bucuresti,in casa sunt 8 grade ,am pornit sobele .cu un ochi stau la termometrul de camera si cu celalalt la tastatura..Poate era bine sa facem un poll despre obsesiile romanilor.. 🙂
        Sa lasam lista deschisa asadar..

  6. @ AVE NELU !
    Pentru cei care iubesc toamna târzie culoarea noastră kaki e un moment de bucurie si relaxare cerebrală. Nimic mai mult decât frumusetea spirituală. Vrăjitoarele si profitorii au scormonit culoarea violet pentru a demonstra prostimii că de aceea unii câstigă si altii pierd in campaniile electorale ( ca să nu fiu inteles gresit ) ! Noi suntem prea dibaci să ne lăsăm atrasi de vrăjitoare si de flăcări violet pe care dacă bunul simt nu m-ar retine,le-as băga undeva …. !
    VIOLETUL ,este ( să nu se supere nimeni pe mine ) culoarea PROSTILOR ce vor să ajungă mari prin apelări la …..imputite si analfabete creaturi …. !
    Această postare nu este un răspuns la autorul ei „ freddye ” sau la prietenul NELU ci este OFUL MEU la tot ce-n-tâmplă-n ROMÂNIA păcălită de cei LOVITI de FLACARĂ VIOLET !
    De 1 MARTIE un ghiocel din PĂDUREA NEBUNĂ ( ZAHARIA STANCU ) pentru toate doamnele,fiicele,nepoatele ,mamele ,bunicile si străbunicile celor care in perioada 1966-1969 mi-au fost colegi de LICEU MILITAR !
    Multă sănătate si toate cele bune de la ALIOSA ,pontonierul .

    1. Trofin Vasile

      Am iubit si mai iubesc toate culorile care au reprezentat , simbolic, armele din structura Armatei Romane. Nu am acordat si nu acord niciuneia valente supreme fiindca toti militarii , indiferent de culoare , au depus acelasi juramant , chit ca acesta a suferit modificari de forma dar , in esenta , a avut si are acelasi tel – patria romana .Si fiindca veni vorba si de culoarea violet , mai tin inca minte , ca a existat si poate ca mai exista o arma care are particularitati la tinuta cu insemne de asemenea culoare , blamata azi de catre unii si cred ca nu toti aceia care au slujit sau slujesc patria in aceasta arma au gandit ca sunt prosti si deci au nevoie de fetisuri pentru a-si indeplini juramantul. Este pacat sa gandim asa .

  7. Nelu

    Kaki- aia culoare! Unii dintre noi au sangele kaki inca
    din anii ’60. Violetul este culoarea tradarii, inselarii
    si nestatorniciei- la dracu cu flacara violet!

    1. freddye

      Nelu ,ma bucur ca esti pe aceeasi frecventa cu autorul articolului ,d-l Alin Popescu ,si nu numai tu..Este mai mult decat evident ca ,oricine , dupa o lecturare atenta si integrala a articolului ,va ajunge sa urasca expresia „stomac umblator”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s