Ei sur pont, eu sub pod

poduri-pe-sena-eiffel
Foto: Andrei

Raze fierbinţi de soare mă trezise. Eram sub un pod de pe Sena. Nu aş fi dormit pe pat din cartoane, acoperit cu o pătură moale din polietilenă, dacă ploaia de cu seară, ploaie cu găleata, nu m-ar fi arestat, nu m-ar fi ţintuit locului . Aşa de afurisită ploaie fuse, că mă obligase să renunţ de a mă caza la un hotel de trei stele, aflat mai în amonte, vis-à-vis de turnul Eiffel, aşa cum plănuisem să fac cu o dimineaţă-n urmă.
Înainte să deschid ochii – o rază mi-i înţepa, mi-i ardea – urechile îmi fu agresate de vorbele zgomotoase a unui grup gălăgios aflat pe podul de deasupra mea, sur le pont.
Deodată o sigură voce acompaniată de acordeon îmi răscoli vremuri de demult, când profesoara mă învăţa franceza, cântând. Ce vremuri! Se duseră! Ce pofesoară fu!

Sur le pont d’Avignon,
L’on y danse, l’on y danse
Sur le pont d’Avignon,
L’on y danse, tous en rond
Les beaux messieurs font comm’ ça
Et puis encor’ comm’ ça.
Les bell’s dam’s font comm’ ça,
Et puis encor’ comm’ ça.
Les soldats font comm’ça
Et puis encor’ comm’ ça.
Les musiciens font comm’ ça
Et puis encor’ comm’ ça.
Les officiers font comme ça
Et puis encor’ comm’ ça.
Les bébés font comme ça
Les bons amis font comme ça
Les musiciens font comme ça
Et les abbés font comme ça
Et les gamins font comme ça
Les Laveuses font comme ça

Melodia scăsuse în tărie semn că grupul se depărtase de mine, cred că ei trecuse podul, mai auzeam doar frânturi din ea, ca şi cum ar fi luată de vânt:
… d’Avignon … danse … danse … pont d’Avignon … rond.
Se stinse, parcă nici nu fuse. Se duse !

Ce mai! Îmi sărise somnul. Arunc plapuma de pe mine, mă ridic până la jumătate, intind mâinile să-mi ating cu ele vârfurile picioarelor, adică să mă calibrez să văd dacă n-am intrat la apă, de bucurie că-s tot standard, sar în sus ca un arc destins şi ca un fel de mulţumire târzie adusă celor de mă încântară cu acea melodie, le-am strigat, deşi doar podul mă mai auzea : VIVE LA FRANCE!

Lacrimile îmi spălară faţa, lacrimi de tristeţe … Îmi amintii de ţărişoara mea , de Ziua ei, ţinută cu sobrietate la început de iarnă. Îmi amintii de noaptea de dinaintea defilării trupelor române pe sub Arcul de Triumf, noapte petrecută prin canalele de sub tribuna oficială. Trebuia să urmăresc să nu care cumva vreun boschetar să se încălzească cu vreo bombă, crezând că-i butelie. Spre ziuă frigul mă lăsase, iar căldura agentului ce începuse să circule prin conductă mă adormise. Mă trezise cutremurul produs de şenilele maşinilor, a tehnicii de luptă ce trecea prin faţa tribunei oficiale. Am ieşit când totul amuţise la suprafaţă, conform consemnului primit de cu seară, de la cei omenoşi, în pardesiu şi cu pălărie, care veniseră să sigileze capacele canalelor.

Am ieşit la lumină .. Era ziua ţărişoarei mele. Mergeam legănat de fericire , când deodată mă plesni în nări miros de mâncare caldă … Am prins cu chiu cu vai un carton cu fasole şi cu ciolan afumat , un coltuc de pâine si-un pahar de rachiu …

Mi-am şters resturile de lacrimi – de fapt vântul de dimineaţă stârnit de apele Senei mi le uscase- şi-am mai strigat o dată, dar pentru ţărişoara mea: VIVE LA ROUMANIE! Uite aşa am vrut eu, deşi era vară, şi eram în misiune la Paris!

Cu drag, al vostru prieten de la Paris, Nicu.
chiba-sotia-fiica-poduldepesena
Salutari din partea familiei CHIBA, sur le pont a côte du Notre Dame !

Anunțuri

16 gânduri despre “Ei sur pont, eu sub pod

  1. Nicu

    Nelule,
    Da! în acelaşi an, eu în luna august. E posibil, deşi câte poduri atâtea bordeie din carton, să fi prins pe memoria peliculei chiar ‘casa’ mea lăsată celor ce urmau să vină. Aştept să văd poza. Eu nu am avut cu ce să fac poze, un amator de lucruri vechi, unul mic de statură şi cu ochii oblici, mi-a dat un preţ bun pe CMEHA 8.
    Aşa am reuşit să mă mut de sub pod.

  2. Nelu

    @Nicu
    Mai cauta fiica-mea prin albumul ei, sa gaseasca una
    sugestiva!
    Am impresia ca am fost la Pris in acelas an si nu stiu
    de ce nu ne-am intalnit, eu locuiam in cartonul de sub
    podul vecin!

  3. Nicu

    Nelule,
    Multumesc pentru fotografia de familie. Ati vazut Parisul toamna … Titlul articolului ramane asa, cu salutarile tale de pe pod …

  4. Lazar V.

    Domnul profesor Barboi Constantin a fost dirigintele clasei XII-C.”Pestisorule,te-am prins:))”,erau vorbele lui.Si intr-adevar ne prindea,pentru ca intotdeauna era imprevizibil.Se uita pe geam de la etajul unde aveam clasa si stabilea subiectul tezei la limba romana.Eu l-am vazut ultima data in anul 1979 la intalnirea de 10 ani,cand nu a fost invitat(bolnav),dar a aflat de intalnirea noastra si a venit la local.Oricum trebuie sa-i multumim cu totii.

  5. freddye

    NICU

    Mi-l amintesc pe profesorul BARBOI plangand in timp ce ne recita ,la ore, din BACOVIA. Eu recitam cel mult mediocru ,imi mai ridicam nota invatand biografiile autorilor..De multe lucruri imi pare rau acum..

    ALIOSA

    Stiam ca ,din cele doua planuri pe care este centrat pamfletul nicarian una este sigur adevarata..iar acum aflu ca amandoua au fost reale ,fapt care mareste valoarea creatiei.

    @ NICU,ALIOSA,NELU

    Va invidiez cu drag, colegii mei ..VIVE LA FRANCE ,VIVE LA ROUMANIE ,PATRIA OR MUERTE oriunde s-ar afla..

  6. Nelu

    De aceasta data cuvinte grele, profunde, bine mestesugite
    cu puternice inflexiuni sugestive!
    Starea de tristete indigena se imbina cu bucuria opulenta
    a celorlalti..
    Compunerea s-ar putea numi pamflet spiritului meu!
    PS
    Hotelul de langa turnul Eiffel se numaste D’quenes Efes
    si am locuit si eu in el, in dec. 2006!
    Am poze cu bivuacul tau, cutia de carton,pe timp de zi,
    daca vrei sa le atasezi pe blog, Iti trimit dreptul de
    autor!

    1. Nicu

      Nelule,
      Eu, in graba mea de a ajunge sa prind un loc între randul doi si trei pe Champ Elise, am uitat sa imortalizez bivuacul. Trimite-mi te rog poza care cu siguranta imiva rascoli amintiri, dar eu sunt tare cu mine, stiu sa-mi stapanesc sentimentele. De ce apreciez asemenea poze? Am incercat sa pozez langa turnul Eiffel un „laborator pe roti, de strans gunoaie” condus de un tanar de culoare … am ramas cu intentia doar, el a dat sa se napusteasca asupra mea . Cu greu i-am explicat ca eu vroiam sa filmez baza turnului, iar el intrase intre timp in cadru. Eu ar fi trebuit sa ma napustesc asupra lui, chipurile. Mi-a placut cum si-a aparat starea sociala, adica: -Ai un pic de respect, mon chere!

  7. Ilie,
    A fost un om mare Constantin Barboi, si daca vorbim de sufletul lui, el este si mai mare. Pesemne ca a avut har, talent, din care ne-a dat dar poate fara sa stim … Sa-i fie somnul dulce acolo mai sus de ceruri!
    In privinata mijloacele aeriene , defilam cu ce avem mai bun, la inaltimea noastra. Traiasca Franta de azi si Romania de maine!

  8. freddye

    ILIUTA

    E posibil ca NICU sa fi ajuns la PARIS ca demn reprezentant al JUNILOR BRASOVENI dar mai cred ca ne-a reprezentat si pe noi,nastureii..Si cand te gandesti ca mai avea doi pasi si-o saritura si ajungea la introionizarea lui monsieur JIJI de Bruxelles si a maicii Ciocioelena preasfanta nascatoare de succesuri ,pe partitura sanscrita a lui conu”Vadim ” Maitre ,a la votre !!”[adica ,hai la vot ]

  9. NICULE,
    Daca tu ai ajuns la PARIS doar cu imaginatia ta bogata,afla ca eu voi ajunge la FIRENZE si poate chiar la ROMA mai inainte de planificarea initiala ( dupa 23 august )din motive ce nu tin neaparat de mine ci de COPIII mei ce ma roaga insistent sa fiu acolo cu mama lor la sfarsitul lunii iulie caci in august sunt in concediu si vor sa fim impreuna.Iar daca n-o sa am probleme CU AVIONUL in 21-23 auguat la o cupa de sampanie o sa am ce povesti.
    NOAPTE BUNA !

  10. Ilie

    Nicule, daca ar mai trai raposatul Barboi, „fie-i somnul lin si codrul aproape” cred ca nu ti-ar de mai putin de 10 cu superlative. Eu am ramas la sfirsit cu o tristete pe care nu pot sa mi-o explic. Si pe la noi au survolat azi ceva avioane, subsonic si la inaltime redusa, plus ceva elicoptere. Dar zau ca parca se uita lumea dupa ele cu ceva lehamite. Totusi, VIVE LA FRANCE!

  11. Nicu

    Freddye,
    Cand suntem in vizita la ei, atunci ne aducem aminte de necazurile noastre. Au si ei pe ale lor, dar la un nivel de cel putin o inaltime de pod. Este si un indemn la drumetie.Vedeti Parisul nu din autocar sau din turnul Eiffel. Are strălucire …este orasul luminilor, doar noaptea. Este civilizat si chiar romantic sa dormi sub un pod de pe Sena!

  12. freddye

    NICU

    Batrane ai scris un text adanc de tot ,in care neuronii mei au fost plimbati cand pe pod ,cand sub pod ,cand prin reteaua de canalizare damboviteana..Ce-ai scris tu reprezinta arhetipul pamfletului de calitate, care-ti pune mintea la contributie.Iar antiteza pod -canal care ma trimite cu neuronul la comparatia rai-iad este ABSOLUT GENIALA..N-am cuvinte ,prietene ..KEEP ON MOVING..!!

  13. Nicu

    Stii plecasem sa vad ce obiceiuri noi sunt pe la Paris. In paranteza fie spus concurenta te azvarle sub pod.
    Doar de Ziua lor cand lumea adunata pe Champ Elise, cu ochii pe sus dupa siajul tricolor al supesonicelor, creste castigul, oferta devine mare si totu-i la in-de-mana.
    Aliosa,
    Este o poveste, dar nu pentru nepoti.

  14. SALUT MAESTRE !
    Incet,incet ne dezvalui si alte talente ( inafara celor deja cunoscute ).Aceasta frumoasa naratiune se vrea a fi un omagiu adus prietenilor nostri francezi de ziua lor sau este ceva mocnit ce va iesi de sub tipar maine-poimane ?
    Mi-a placut tare mult paralela „sur pont,sub pod ” si frazele scrise in limba lui NEA MARIN !
    FELICITARI NICULE si SPOR LA TREABA !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s