Cu cine credeţi că m-am întâlnit?

Azi, vineri, pe la ora 15 lucram in atelierul firmei, mai erau ceva clienti, cind intra un tip mai in virsta si se adreseaza mai tinarului coleg care se ocupa de ceilalti:

– Cu directorul tehnic, as dori!

Omul foarte serios, cu o geanta de functionar public in mina, zic in gindul meu ca o fi vreun client de la vreo firma sau mai stiu eu ce. Ma ridic si ma indrept spre el:

-Eu sint.

Se uita sever la mine si zice:

-Sint de la ANRCTI.

Asta este Autoritatea Nationala in Telecomunicatii, de care ar trebui sa avem de obicei „constiinta”, cind apar sigur e un control care poate aduce multe surprize!
Zic eu:

-Va rog poftiti in birou, si dau sa-l conduc.

La care el incepe sa rida si zice:

-Ilie, sint colegul tau Vizitiu!

Ne imbratisam si dupa ce ma uit mai atent la el zic si eu:

-Chiar tu esti, mai ales de la gura in sus, ochii…

Ne-am asezat la o tuica de Pitesti scoasa din frigider, unde isi face veacul si am depanat multe amintiri in fata calculatorului. Am aflat lucruri pe care nu le stiam din cariera lui, am aflat cum politicul sau mai bine zis fantasmele politice care bintuiau societatea de atunci au putut sa influenteze, ba mai mult, sa determine cursul vietii unui om. De parca in ziua de azi sint mari diferente!
I-a placut amalgamul tehnic de la noi si a promis sa o aduca pe sotia lui sa vada ce inseamna cu adevarat „aparate” si aglomeratie, nu cele citeva ale lui de pe balcon sau din garaj. Concluzia mea e una: Nu s-a despartit de fire, fiare, aparate nici pina in ziua de azi!
Din pacate la noi inca era zi de lucru si cum cei mai batrini din firma ramin mai la urma, am fost intrerupti si pus la ceva treaba. Dupa ce am facut la repezeala citeva poze din care doua pentru Blog.
A ramas sa ne vedem poate miine la Ziua Transmisiunilor sau mai incolo, in cartier.
Locuim din 1986 la citeva blocuri distanta, anul trecut am fost foarte aproape unul de altul la aceeasi zi a Transmisiunilor de la Muzeul Militar, dar nu ne-am vazut niciodata.
Sigur vine la intilnirea din august. Din discutia noastra a reiesit ca stam destul de slab cu inscrierile, cu toata organizarea cu care ne laudam. Cei de la Breaza au inceput mai tirziu si au deja 80 de absolventi inscrisi, e drept ca au avut clase mai multe ca noi. Sa ne intreaca acum? Daca pot cinste lor, dar sigur nu ne-ar pica deloc bine!
Un sfirsit de daptamina cit mai racoros!
Ilie

Vizitiu Neculai

Vizitiu si Matra

Anunțuri

5 gânduri despre “Cu cine credeţi că m-am întâlnit?

  1. freddye

    EUGEN

    Eu am indosariat faza asta la capitolul „emotii pozitive ” si ma rog la D-zeu sa am parte numai de asa ceva. 🙂 Reluarea unor legaturi pierdute in morisca vietii este unul din lucrurile frumoase care mi s-au intamplat in ultima perioada si asta numai datorita unui minunat grup de initiativa din care ,bineinteles ,faci parte si tu.. Sa traiesti ,batrane..!!!
    P.S. Postez rar de la un timp fiindca nepoata ILINCA se afla la ALEXANDRIA si la cele 6 saptamani de viata s-a instalat la comanda ,somnul de noapte fiind pentru mine si nevasta-mea un vis ..prea indepartat..

  2. Eugen

    Freddye draga,
    Bine ca ti-a dat un numar de telefon si nu o …. citatie sau …… ceva mai rau. Oricum nici nu stii cat de mult m-am bucurat la fiecare succes, la fiecare descoperire in viata de „nasture”, inclusiv a ta.
    Sincer, incerc un regret ca a trebuit sa treaca unii „prin pugatoriu” ca sa constat ca sunt in viata, dar sincer nu ma simt vinovat, atata timp cat colegii de clasa sau de arma nu mi-au furnizat informatii. Si mai incerc regretul ca nu am aflat adresa colegului de la „A” (Rusu Constantin,) caci nimeni de la aceasta clasa nu mi-a furnizat cel putin comuna de unde era.
    Refuz sa cred ca chiar nimeni nu mai stie de unde era.
    Polonezul ar zice: Samo zycie!=C’est la vie!

  3. Normal as fi fost primul ce-l salutam pe COLEGUL meu de LM si SC.Militara,VIZITIU N.si pe gazda lui primitoare,ILIE dar in LA NOI CA LA NIMENI am relatat patania.
    Ma bucur sincer si din toata inima NICULE ca esti bine,sanatos si,NU TE SUPARA ,shimbat mult in bine.De te intalneam pe strada SINCER NU TE RECUNOSTEAM atat de mult ce te-ai shimbat.Il inteleg perfect pe ILIE ca nu te-a recunoscut din prima clipa.
    SANATATE MULTA SI SA NE REVEDEM IN VARA unde VOR FI MAI MULTI decat cei de la BREAZA !

  4. freddye

    DA,dar iti dai seama prin ce emotii a trecut cand s-a trezit cu „autoritatea ” colegiala la usa..Uite ,faza asta e trasa la indigo cu cea pe care mi-a copt-o colegul EUGEN ,cand m-am trezit cu politia la poarta ..Militzistul avea la el un biletel cu un numar de contact si-atat si-o vorba „don”colonel,luati imediat legatura prin acest numar.nu stiu cu cine ” Il salut si eu pe Neculai Vizitiu !!

  5. Nicu

    Dupa felul cum ne povesteste Ilie si instantaneele dovedesc ca intalnirea nearanjata are un farmec aparte. Ilie ne-a intalnit in acest loc cu Neculai! Bine ai venit la noi, Neculai Vizitiu!
    O seara buna tuturor celor care ne viziteaza!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s