si fructele rosii, mari si carnoase, gazda de soare si lumina, a fost declarata ZIUA COPILULUI, care nu este doar sarbatoarea celor MICI , deoarece EI, COPIII, antreneaza in frenezia bucuriei inocente atat pe parintii lor cat mai ales pe BUNICII grijulii, atenti si afectuosi permanent, iertatori ai micilor si nevinovatelor lor greseli savarsite fara intentie pe tot parcursul copilariei.Acum cand scriu aceste randuri, ma las prada vrajii aducerilor aminte, si revad prin fata ochilor si-a mintii, anii COPILARIEI MELE, stapanit fiind de sentimente contradictorii.
Caci nu pot vorbi despre copilaria mea, fara a face legatura fireasca cu celelalte doua copilarii: a copiilor si a nepotului.
Intre cele trei copilarii sunt multe similitudini dar si mari diferentieri, date de timpul in care s-au desfasurat si mai ales influientelor cauzate de conditiile materiale a fiecarei familii, in care s-a nascut si crescut COPILUL – simbol al bucuriei, primaverii, florilor, zborului uman si al expansiunii sufletesti creatoare.
COPILUL ne incanta si fascineaza prin farmecul si prospetimea, prin inocenta, candoarea, dorinta si capacitatea de a explora si crea prin naturaletea si firescul comportamentului sau. EL, ne schimba viziunea asupra lumii, ne poarta in lumea basmului, povestilor, legendei, in LUMEA COPILARIEI!
COPILUL este triumful vietii, al ratiunii si dragostei pure dintre doua fiinte iubitoare.
COPILARIA este un adevarat mit al reinnoirii, este cea mai frumoasa etapa a vietii omului pe pamant.
Copilaria mea mi se pare un vis prea indepartat, dar totusi imi aduc aminte bine despre toate cele intamplate: joaca cu mingea din cauciuc pe islazul comunal, scaldatul in apa cada a paraului ce despartea satul in doua, prinderea micilor pestisori demascati de apa mica curgatoare, vizionarea filmelor aduse in sat odata pe luna de catre caravana raionala, nebuniile ce le faceam in noaptea de INVIERE cand slobozeam gazul lampant din gura plina spre un bat de chibrit aprins ce facea o flacara de-ti ingheta inima de frica, mersul cu COLINDA, STEAUA, SORCOVA de sarbatorile de iarna, si lista ar putea continua.
Odata cu trecerea anilor si-a dezvoltarii noilor tehnologii, COPILARIA COPIILOR mei a suferit transformari majore, iar faptul ca s-au nascut la oras le-a deschis alte oportunitati si posibilitati multiple de afirmare a personalitatii. In timp ce eu mergeam la scoala aflata la peste doi km prin zapada pana la genunchi sau prin noroiul pan-la glezne, EI treceau doar strada si intrau in salile de clasa spatioase, luminoase si calduroase.
COPILARIA copiilor mei o aseman ca perceptie ca fiind miracolul realului caci am fost martorul primului zambet, primei vorbe, primului pas, primei cazaturi, primului contact cu ceilalti colegi de gradinita si scoala generala.
AMBELE COPILARII raman insa in umbra fata de COPILARIA NEPOTULUI, care in afara imensei bucurii de a fi devenit BUNIC, m-a transformat si pe mine in COPIL!
Ce mare diferenta intre cele trei copilariii, intre felul de a gandi si actiona, a crea si prospecta tot ce apare in jur. Desi-ti arata ca timpul trece nemilos de repede, aparitia NEPOTULUI iti schimba complet viata, sentimentele si mai ales comportarea, caci daca vrei sa-i faci pe plac te lasi manipulat constient de micile si nevinovatele lui cereri pe tot parcursul copilariei lui.
COPILUL din zilele noastre este „argintul viu” ce nu te lasa nici o clipa sa te plictisesti, sa stai fara a face ceva, caci EL vrea permanent ceva, iar cand ti-a castigat complet increderea, nu mai scapi de el chiar de a-i vrea. Cu manuta lui gingasa iti da ultima bombonica si te urmareste cu ochii lui mari radiind de bucurie pana ce ai bagat-o in gura, ca de nu, plange si se supara .
COPILUL ne lumineaza permanent sufletul, ne da sperante si noi bucurii in viata, fiind cel mai generos exemplu pentru noi adultii. La el supararile dureaza putin, egoismul nici nu exista iar bunatatea e la rang de mare putere.
COPILUL ESTE MANGAIEREA sufletului nostru, bucuria nemasurata a existentei pe pamant, speranta ce nu moare niciodata, rostul nostru pe pamant si dorinta de a te trezi si maine din somn, caci ai pentru ce!
LA MULTI ANI COPILE DRAG
DIN ROMANIA SI DIN TOATA LUMEA!
Cu dragoste si respect pentru toti COPIII,
Aliosa bunicul .
PROMOTIA 1969 "G-RAL CRISTACHE STEFANESCU" 
foarte frumoasa comunerea!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Dacă a spune adevărul ( care intotdeauna deranjează ) este „ deadreptul aberant ” atunci nu mai e nimic de spus si făcut !
La fel am fost catalogat si anul trecut când semnalam pericolul ce plana asupra tării dinspre Cotroceni,pericol ce acum este cruda realitate recunoscută chiar si de unii parlamentari PDL !
Intr-adevăr „ mare haloimis trebuie să fie in mintea cuiva care nu vrea să inteleagă asta ” a spus „ mos alecu ” citat de „ freddye ” !
@ ALL
Cu riscul acceptat de a fi acuzat de subiectivism va pot spune ca sunt de acord cu parerea lui ILIE , unul dintre administratorulii blogului,Nu putem transforma blogul nostru intr-o congregatie ” EMO ” de varsta a treia,cu final previzibil .Nu ar trebui sa acceptam un anume gen de exibitionism .Putem fiecare ,pe blogurile noastre sa ne expunem handicapurile sufletesti si neimplinirile personale..,nu sa mergem cu ele in piata publica sau pe la intersectii circulate..
Nu ar trebui sa mai acceptam inducerea sentimentului de vinovatie colectiva in mintile colegilor nostri ,practicata de un alt coleg de-al nostru ,aproape in fiecare postare si „politicizarea ” excesiva .dincolo de decenta..Cum spunea ILIE,fiecare dintre noi suntem doar unul din cele 20 de milioane de romani.Ce-ar insemna ca fiecare dintre noi sa vrem sa fim ,in acelasi timp si CASSANDRA si inchizitorul TORQUEMADA si calugarul SAVONAROLLA.??Cum spunea si colegul Mos ALECU,mare haloimis trebuie sa fie in mintea cuiva care nu vrea sa inteleaga asta..
P.S. Sa fiu iertat,am simtit nevoia sa intervin pentru ca si eu sunt un cetatean al cetatii caruia i s-a cerut parerea de catre ILIE.. Nu de lamentari si lalaiala avem nevoie acum,stimati colegi. Colegul CEPECA ,indiferent de pasiunile sale politice ,a venit cu o idee si cu o actiune ..CONCRETA..pe care o salut..Are mult profesionalism in ea..Nu fac o pledoarie prodomo,dar de astfel de atitudini avem nevoie ,din partea acelora carora D-zeu le-a dat o anumita vocatie-aceea de a transmite ceva bun celorlalti..
Va salut cu repect.. Freddye
Hopa !… Dar unde-i ‘tichia’ de pe cap ?
Mos ALECU ,te salut
Hai sa ma explic..Copii mei au fost in excursie ,in TURCIA si la inapoiere mi-au facut cadou o cipilica ienicereasca,in semn de mare pretuire. Am facut prinsoare ca am curajul s-o port un timp,mai indelungat ..Uite ca am castigat pariul.. Pe unde-ti mai umblara picioarele ..da „hai sa conversam in AGORA ca suntem offtopic rau de tot..!!
@ Vasile,
Poate nu m-am exprimat corect, poate nu am fost inteles dar , când am afirmat „ să ne reauzim cu bine la 1 IUNIE 2011 ” m-am referit in exclusivitate la articolul „ 1 IUNIE,ZIUA COPILULUI” si nu la faptul că până atunci nu vom mai comunica.Iar,( sper să nu fiu din nou interpretat gresit ) dacă nici noi nu mai comentăm câte ceva pe blogul promotiei atunci…….De zile bune desi am postat comentarii la două evenimente foarte importante, LA MULTI ANI GENISTI si 1 IUNIE ZIUA COPILULUI distinsii vizitatori ai blogului promotiei ( si nu sunt putini ) n-au avut timp să ureze un sincer „La multi ani” GENISTILOR de ziua lor si nepotilor si copiilor lor de ZIUA COPILULUI !Am inteles de ce si inteleg că am devenit „ persona non grata” dar , ce legătură are asta cu cele două mari evenimente ? Faptul că articolele in cauză au fost publicate anul trecut de mine pe blogul promotiei să fie oare cauza ? Dacă da,atunci n-ar trebui să ne mai mire nimic de ce se-ntâmplă-n ROMÂNIA !
Din păcate, eu am interdictie in a publica „ un nou articol” asa că , „ facă-se voia DOMNULUI” !
Stimate coleg, e deadreptul aberant ce spui. Imi pare rau ca astfel de comentarii ies de sub tastatura unui coleg al nostru. Las si pe ceilalti colegi sa judece cele spuse de tine, sincer, eu nu cred ca astfel de comentarii isi au locul pe un site care reprezinta promotia noastra. Ai un blog personal in care iti poti exprima toate nemultumirile si frustrarile, te rog acorda un minim de respect sutelor de colegi, prieteni si cunoscuti care trec zilnic pe acest blog din dorinta de informare sau pur si simplu sa vada ce mai e nou pe blogul „Absolventi1969”. Inafara ta in tara asta mai exista inca vreo 20 de milioane de oameni si nimeni din ei nu face asemenea circ aici.
Facă-se voia ta Vasile !
Atunci să ne dea DUMNEZEU sănătate si să ne reauzim din nou la 1 IUNIE 2011 poate, in conditii mult mai bune decât cele de acum si cu un moral mai ridicat .
Toate cele bune !
Nici chiar asa departe in timp!.
Ne vom mai reintalni cu siguranta si pe alte subiecte in intervalul de timp definit de tine.
Sa avem rabdare ca cineva sa initieze un nou subiect.
Pana atunci , sa auzim numai de bine.
Bună dimineata tuturor !
@ VASILE,
Sunt de acord cu tine si-ti apreciez comentariul care pune punctul pe „I ” !
Cu toată sinceritatea recunosc că si eu ii apreciez foarte mult pe toti cei care produc ceva prin propriile forte si se bucură de roadele muncii lor si mă simt cu atât mai mult flatat că si tu ii apreciezi pentru că si eu mă regăsesc printre acei pomeniti de tine cu singura deosebire că eu nu-mi fac singur reclamă si ca atare nu sunt cunoscut in blogosferă.Dar,asta-i altă problemă pe care o las in seama altora mai priceputi ca mine.
In rest, fiecare face cum ii dictează constiinta si interesele !
Sănătate multă tuturor !
Findca am trecut in ziua de 2 iunie , ma opresc la ce am postat ieri.
Numai bine tuturor .