Să-i tăiem moţul!

LA MULTI ANI! absolventi1969.wordpress.com
LA MULTI ANI! absolventi1969.wordpress.com
Am scos champanie frapată şi tort pe masă! Vă rog, serviţi-vă!

BLOGUL a împlinit UN AN de viaţă! El s-a născut în blogosferă, în aprilie 2008, după ce lumina ieşise din întuneric –Ilie MATRA, în decembrie 2007, deschidea pe site-ul său un Forum pentru noi, absolvenţii liceului miltar, promoţia 1969.
Ar trebui să-l trag de urechi, pe sărbătorit, cum mă trăgea mama când îmi aniversam ziua. A trecut anul, şi a rămas fără moţul tăiat!

Cum arată blogul, după un mai bine de un an, vorbesc cifrele: 30600 hits, 1111 comentarii la 52 de articole şi 20 de pagini. Traficul-numarul de vizionări pe zi- a atins cota de 416 views în 21 mai 2009.
Copilul este dotat, a îngurgitat 399 de imagini şi mai are capacitate, de-abia a consumat 160 M din 2 G.
Articolele publicate pe blog poartă semnătura colegilor: Ioan Chiba, Ilie Matra , Gh. Miron (freddye), Petre Otu , Alexandru Popovici (Aliosa) dar şi a naşului blogului (câtă modestie!)
Cele mai multe comentarii s-au adunat la paginile claselor C şi E (prietenii ştiu de ce!) .
Avem deci toate motivele să-l bem!

Cel mai mare căştig al acestui spaţiu virtual, este regăsirea, sau întoarcerea fiilor risipitori. Pe mulţi i-am revăzut, aici, după despărţirea precipitată din vara anului de absolvire, 1969.

La această muncă , herculiană, de a ne regăsi, s-au înhamat din proprie voinţă: Eugen LAZAR, Ilie MATRA, Vali BOTEZATU, Nelu TROFIN …

S-au urcat în trenul format din pixeli, unii chiar de la început, alţii pe parcurs: Nelu CHIBA(Nero), Ghorghe MIRON(Freddye), Vasile TROFIN, Alexandru POPOVICI ( Alioşa), Victor DUZINSCHI, Vasile AMARIEI, Petre OTU, Dumitru ROMAN, Simion NERGHEŞ, Ovidiu TODERUT, Eduard BURG, …

Am să redau câteva comentarii, care arată emoţia regăsirii, a revederii:

BINE V-AM REGĂSIT FRATILOR !
„Mai bine mai târziu decât niciodată” spune proverbul. Eu, am apă-
rut pe blogul promotiei mai târziu ( adică în momentul conectării
la internet) . După 15 ianuarie 2009 am început să navighez pe net
si astfel am dat de urma voastră. Îmi cer scuze tuturor „năsturasilor” pentru această întârziere, dar vă promit că voi recupera timpul pierdut! Astăzi 8 martie pe la ora 17.45 mobilul a sunat o melodie dragă mie iar pe ecran a apărut un nume cunoscut. Am răspuns imediat si o voce hotărâtă m-a invitat în fata blocului să ne vedem. Emotia ce m-a cuprins m-a coplesit, si-am coborât asa cum eram îmbrăcat, ca omul ce stă lejer în fata tv. Am sunat si eu, căci în fata blocului nu era nimeni. De la vreo 35 de metri, o mână puternică s-a ridicat deasupra capului unui bărbatr înalt ce-si semnaliza prezenta. Am început să alerg spre el, desi eram în papuci ( eu credeam că-i în fata blocului). Nu stiu
ce-a gâdit ( nu l-am întrebat ) dar, până să ajung la el m-a
fotografiat permanent. Ne-am îmbrătisat milităreste iar eu, discret, mi-am ascuns lacrimile ce se prelungeau din ochii mei fără să vreau. NE REVEDEAM DUPĂ 40 DE ANI ! A FOST CEA MAI EMOTIONANTĂ ZI DIN 2009 ! … „Am onoarea să vă salut” ALIOSA de la 12-D. (8 martie 2009)
Salut,frati cauzasi, nici nu stiti ce bine imi pare ca dau de voi. ILIUTA,porecla de “olteanu” mi-a fript-o HAIDAU, inainte de a lansa brandul [sic] “LUCIFER”, cu DUZINSCHI si TRANDAFIR. Ei bine, eu eram mai firav dar cu gura mare, nu ma lasam deloc si desiratul de HAIDAU, intre doua contre zice: al drakului oltean, nu se lasa de loc… Fratilor, m-ati cumparat cu totul, sa fiti iubiti (Miron Gh. – 09 noiembrie 2008)
Traiasca telefonul mobil!! Stimati colegi, astazi , eu si sotia mea am avut parte de o mare bucurie. Pe drumul de de costisa ce duce catre ALEXANDREIA, dinspre BUCURESTI , m-am intalnit cu prietenul ILIUTA , el venind de la mosia BAILESTILOR, iar eu de la BUCURESTI, de la fiica mea. A fost o intalnire emotionanta, pregatita ca la carte, din fuga masinilor si din telefoanele mobile. Bineinteles ca ILIUTA era dotat cu un aparat foto, asa ptr orice eventualitate. Sa traiesti ILIE, mi-ai facut o mare bucurie, astept pozele via e-mail! La vara ai cazarea asigurata! [servicii incluse: gratar,vin de buturuga, umbra de nuc, muzica de dor si jele] la mine la curte … ATA ETE, frate… (Miron Gh. – 01 februarie 2009)

Salut cu bucurie aparitia pe blog a colegului, istoric, Petre Otu!
Constat cu placere ca “E-ul” si-a bagat la inaintare, artileria grea, pentru a obtine hegemonia pe blog! „Cateva reflectii”- cum cu modestie la denumeste colegul Otu, sunt de fapt o fila de istorie hotaratoare, in
formarea statului roman modern! Exactitatea, gandirea profunda si complexa asupra evenimentului, tradeaza de departe profesionismul istoricului! Privind actiunea ofiterilor “complotisti”- nu mi-am
format o parere, din lipsa de documentare! Parca si la alegera domnitorului(Bucuresti), armata a avut un rol! Dupa complot, a urmat hegemonia Bratienilor, asa ca s-ar pute ca ofiterii sa fi fost, uneltele unor grupuri de interese! M-ai studiez problema, inclusiv in Revista
de Istorie Militara! (Ioan Chiba, alias Nero, 27 ianuarie 2009)

Acum mi-e clara traiectoria ta muzicala. Ca oricare meserias care se respecta si tu ai “furat” meseria. Ai avut har si vointa, de altfel multi s-au apucat de invatat instrumente in liceu dar putini au dus invatatura pina pe scena. Tu ai fost unul dintre aceia. De “Fire” stiu ca a venit cu ceva invatatura de acordeon de acasa, ca si Victor de altfel, ca si mine, eu facusem trei ani de acordeon cu profesoara de aia aveam in minte toata teoria. Si mai tin minte ca circula printre noi o “Metoda de chitara” dar nu mai stiu acum a cui era si ce s-a ales in final de ea. Si eu am invatat saxofonul si in vremea aceea puteam duce un bal sau petrecere ca solist in zona mea folclorica. Am cintat in jurul Baii Mari la multe ocazii, atit la acordeon, acompaniament, cit si la saxofon. Incepind din clasa a 7-a pina la terminarea Scolii de Ofiteri cintam de cite ori eram acasa la ai mei, aveam un loc rezervat in taraful unui bun muzicant din satul meu de bastina, despre care poate o sa va povestesc mai multe mai incolo. Era mai greu sa cint cu voi in liceu, nu prea aveam timp ca ma ocupam mai mult de fizica, dar am urcat si eu pe scena cu saxofonul. Mai tin minte si acum melodia pe care am cintat-o se numea “Macinind cafea” din folclorul sudamerican. Erau in fanfara liceului citiva muzicanti foarte buni si cu drag sa ne invete, tin minte pe cei doi trompetisti, Cristea si Vasile, au cintat de citeva ori o serenada pentru doua trompete pe scena liceului, o splendoare de muzica. Daca ar mai fi in Cimpulung ar merita sa-i invitam la intilnire. Pe Cristea l-am vazut la una din intilnirile precedente. De muzica am cred ca cele mai frumoase amintiri din liceu. Predau microfonul!
(Ilie Matra, 09 ianuarie 2009).

Sute şi sute de comentarii , care mai de care. Ar merita legate între coperţi…
Multumesc tuturor celor care ne vititeză blogul!
Să închinăm un pahar , să tăiem moţul copilului absolventi1969,wordpress.com . Să crească mare şi voinic! LA MULŢI ANI!

Semnează Naşu’ NICU

Anunțuri

28 de gânduri despre “Să-i tăiem moţul!

  1. Nelu

    Dupa ce ne-a promovat, mesajul lui Nicu, este clar si pecis: Eu, Damocles al blogosferei….etc!
    Asa ca nu prea avem multe grade de libertate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s