„În România totul trebuie dacizat” (M. Eminescu, 1889)

Din studiul prezentat de domnul dr. Napoleon Săvescu în Cenaclul M. Eminescu- New York ,15 Ianuarie 2008.

Puţine ţări ale lumii se pot mândri cu valori perene care iluminează spiritul, care comprimă timpul şi care continuă să fie embleme ale creativităţii acelui popor din mijlocul căruia a izvorât acea valoare universală. Una dintre aceste ţări este România şi una dintre aceste valori este, fără îndoială, Eminescu.
Parafrazându-i pe Nicolae Bălcescu şi pe Marin Sorescu, îmi permit să afirm că, undeva, în spaţiul european, la nordul Dunării, de o parte şi de alta a Munţilor Carpaţi, există de milenii o ţară mândră şi binecuvântată între toate ţările semănate de Domnul pe pământ, o ţară cu şesuri mănoase şi dealuri unduitoare, cu ape limpezi şi cu piscuri semeţe de munţi, o ţară frumoasă şi primitoare cum nu e alta pereche… Şi, pentru că trebuia ca acestei neasemuite ţări să i se dea un nume, i s-a spus, simplu, Eminescu.
O explorare a plurivalentei opere eminesciene demonstrează actualitatea ideilor marelui nostru poet naţional, patriotismul fiind una dintre temele sale preferate.
Poezia patriotică i-a preocupat în deceniul şapte al secolului trecut pe mulţi scriitori români, printre care un loc aparte îl ocupă Mihai Eminescu şi Nicolae Densuşianu. Primul a atins culmile perfecţiunii şi a devenit Poetul nostru Naţional.
În peisajul poeziei patriotice a secolului trecut, s-au distins poeme care au devenit populare, cum sunt „Hora Unirii” a lui V. Alecsandri sau „Umbra lui Mircea la Cozia” a lui D. Bolintineanu…..
„Viitor de aur Ţara noastră are
Şi prevăd prin secoli a ei înălţare”.
În anul 1865, revista Familia, Foaie enciclopedica şi beletristică cu ilustraţii, prezintă în paginile ei, alături de personalităţi de talia lui Shakespeare, şi operele unor români demni să figureze în ceea ce Iosif Vulcan numea cu mândrie “Panteonul român”. Astfel îi găsim în paginele ei pe: Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dimitrie Bolintineanu, Costache Negri, Anton Pann, Ion Heliade Rădulescu şi Andrei Mureşianu. Apăreau însă în revista „Familia” şi creaţiile de debut ale lui Mihai Eminescu şi Nicolae Densuşianu.
Mihai Eminescu va publica în paginile „Familiei” poezia, devenită cunoscută la nivel naţional, “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”:
„Vis de răzbunare negru ca mormântul,
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând.”

Proaspătul student al “Academiei săseşti de drepturi” din Sibiu, N. Densusianu, debutează şi el în numărul 20 din 10/20 iulie 1866 al revistei cu poezia “Zâna mea” în care exclamă: „…Doamne, arde necuraţii şi-i trimite în infern”…
Sau: „ A ta ginte-a fi ilustră, dară steaua ei divină
Este-n ceata primăverii, şi încă nu s-a ivit”.
Iosif Vulcan, înzestrat cu o intuiţie deosebită în a descoperi valori în tinerii lui colaboratori, va acorda prima pagină “Misterelor nopţii” de Mihai Eminescu, în numărul 34, şi de asemeni, poeziei “Melancolia” de Nicolae Densuşianu, în numărul 36.
În toamna anului 1866, Mihai Eminescu a venit la Sibiu să-l întâlnească pe fratele său de sânge, Nicolae Eminovici, dar nu-l găseşte acasă. Va fi însă găzduit de N. Densuşianu; în gazda sa primitoare, în vârstă de 20 de ani, Eminescu va găsi un frate de spirit, iar în preocupările acestuia privind mitologia şi istoria veche a poporului nostru, o sursă proaspătă şi continuă de inspiraţie ce se va reflecta în poezia sa, ca de altfel în toată activitatea sa de viitor.
Trecutul glorios îi pasionează pe cei doi poeţi. Dar dacă la M. Eminescu poezia este mult mai complexă şi mai sofisticată, la N. Densusianu ea este mai simplă, mai săracă, aşa cum se poate vedea şi din versurile următoare:
“Ştefan, Domnul mare,
Ştia de răzbunare
La leşi şi la tătari.”
Eminescu va crea însă imagini de frescă unui asemenea subiect. Iată un fragment din strălucitul poem „Scrisoarea III”:

…”Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumega desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire”.

În 1877, cei doi tineri poeţi sunt stabiliţi la Bucureşti şi vechea lor amiciţie se reia. Preocupările pentru trecutul istoric al patriei continuă şi se materializează în poemul lui Eminescu, “Gemenii”:
Iată un fragment ilustrativ:

„O candelă subţire sub bolta cea înaltă
Lumină peste regii cei dacici laolaltă,
Care tăiaţi în marmur cu steme şi hlamide
Se înşirau în sală sub negrele firide,
Iar colo-n fruntea sălei e-un tron acoperit
C-un negru val de jale, căci Sarmis a murit.”

În 1889 Eminescu îşi exprimă crezul vieţii într-un enunţ fără echivoc: „În România totul trebuie dacizat”. Acest crez care-i face cinste şi care este, în acelaşi timp, o imperaţie, va declanşa largi dezbateri de opinii pro şi contra în cercurile politice şi culturale ale epocii.

Continuare

Anunțuri

3 gânduri despre “„În România totul trebuie dacizat” (M. Eminescu, 1889)

  1. Nelu

    La noi totul trebuie dacizat!Crezul poetului lasat ptr.
    generariile viitoare! Si ce-am facut noi? Nimic!Ma rog
    mai nimic! De 300 de ani se preda o istorie falsa in
    in clasele primare, privind originea si formarea
    roman!Dacii vorbeau si inainte de ocupatie aceeasi
    limba. Dacii aveau legaturi cu imperiul si pe timpul
    regilor Dromichete si Burebista!
    La inaugurarea Amfiteatrului Flavius 80en.(Colosseum) de
    catre Titus, in cazarma Dacica, au fost angajati 200
    de traci, din care 50 din Dacia!
    Se stie ca istoria se face pe baza izvoarelor scrise si
    a descoperirilor arheologice! Sunt putine izvoare scrise
    din acea perioada, dar sapaturi de ce nu se fac!
    De exemplu in Situl Sarmisegetuza Regia s-a sapat numai
    3% din necesarul ptr. a aduce dovezi despre viata
    dacilor! De ce oare? Nu vrem sa ne cunoastem istoria?
    Mai multe probe se gasesc in muzeele lumii despre iatoria
    dacilor decat la noi! La Luvru am vazut o pictura „Dac cu
    calul, trecand Dunarea” din anul 70 e.n.! Istoricii
    straini(Strabos), insista pe anumite deprinderi negative
    „beau prea mult vin si nu prea se spala”- numai asta sa
    fie originea noastra?
    Dr. Napoleon Savescu se zbate sa ne cunoastem istoria si
    nici macar nu e istoric de profesie! Bravo lui!

  2. Nicu

    Istoricul Dr. Napoleon Săvescu, preşedintele Asociaţiei Dacia Revival International are meritul de a fi organizat cele IX congrese de dacologie. La congresul de anul trecut a fost o tema interesanta: Regalianus, 258 – 261. Regele dac Regalian, stranepot al lui Decebal a incercat in urma cu 1750 de ani sa restaureze statul dac.A reusit insa sa sperie pe romani care s-au retras pentru totdeauna din Dacia!
    Mai sunt tablitele de Tartaria, apoi controversa cu gotii, poporul migrator stramos al germanilor de astazi. Gotii nu au existat, doar getii!
    Trebuie sa se nasca un nou Regalian, sau s-a nascut ?

  3. RAmane valabila si azi tema propusa de Eminescu,
    respectiv „DACIZAREA”! Eminescu are pareri pertinente
    in domenii ca; filozofia, istoria,sociologia,cosmo-
    gonia,politica etc.
    Eminescu era si un apreciat rapsod popular!
    Canta cu foc, dupa spusele Catincai, prietena lui
    Ion Crenga, de-ti venea sa-ti dai jos camasa!
    Ii pacea sa cante, „Barbu Lautaru” si
    „Cate stele sunt pe cer,
    Toate pana dimineata pier”!
    Privind originile noastre, va propun sa cititi
    „Dacia Redivivus”- revista editata de dr.Napoleon
    Savescu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s