De citva timp tot pregateam o noua iesire in Delta la Sfintu Gheorghe, la un pescuit. Asa ca fiind vreme de toamna, nu prea calda dar nici ger, am cazut la pace cu un bun prieten si colaborator din Cehia, Milan, fost militar de asemenea, transmisionist, in prezent rentier, adica in traducere libera “pensionar”, cu o pensie la fel de normal de nerusinata ca si ale noastre dar nesupusa presiunilor interne si externe, si dupa mai multe preparative am plecat spre Delta.
Dupa o scurta escala pentru a cumpara ceva rime speciale de la Tulcea, in completare cu cele albastre aduse de acasa, ne-am indreptat spre Mahmudia de unde am luat vaporul la Sf. Gheorghe.
Tulcea
In prim-plan prietenul Milan care ia contact cu realitatea din capitala judetului Tulcea, unde fumul industriei s-a risipit de mult timp iar din sunetul grav al sirenelor flotei de pescuit oceanic au ramas doar citeva rinduri intr-un dosar bine ascuns
Monumentul din Tulcea
Asteptind vaporul in port la Mahmudia am avut surpriza sa intilnim o echipa de la TV. Ceha, care pleca pentru un reportaj chiar la Sf. Gheorghe asa ca am largit si intarit relatiile traditionale cu ceva ajutor de la “Babanu”.
Intilnire la Mahmudia
Milan-al doilea din dreapta, ceilalti sint echipa de la TV Ceha si eu al treilea din stinga
Portul Mahmudia
In portul Mahmudia
Se filmeaza
Sosire la Sfintul Gheorghe
Sosirea vaporului este un eveniment major in Sf. Gheorghe, el se intimpla din doua in doua zile si multa lume se afla aici, cu treaba sau poate doar pentru a vedea cine a mai venit
Farul
Sfintu Gheorghe
Din ce in ce mai multe masini pe ulitele nisipoase ale satului, de la Dacii vechi pina la unele moderne. Se construieste mult, multe pensiuni si locuri amenajate pentru turisti. Multi locuitori se ocupa pe linga pescuit si de cazarea si calauzirea turistilor. Am intilnit la pensiunea Lucia unde am poposit oameni veniti din Anglia si din Germania pur si simplu pentru a vedea locurile. Pe Dunare si canale pe linga traditionalele barci pescaresti circul riscant si cu viteza barci rapide, nu trebuie sa va mai spun ale cui, totul seamana cu ceea ce se vede pe sosele.
Luna de la capatul pamintului
Se leagana o barca pe uscat
Toamna in Delta
Pensiunea Lucia
Despre pescuit si peste s-a scris si s-a spus mult asa ca nu o sa insist, totusi o idee e limpede: pescuitul nu inseamna neaparat si prins peste in schimb iti da ocazia, daca stii sa privesti in jur, sa descoperi lucruri, locuri si oameni pentru care merita sa bati atita drum. Aici la marginea Uniunii Europene, si la capatul pamintului romanesc, e o lume pe care iti trebuie timp sa o cunosti, sa o patrunzi si sa o intelegi. Am avut norocul sa avem un caraus si intr-un fel gazda si mentor la pescuit, pe Nea Mitica, absolvent al Scolii populare de arta, a cinci ani de Conservator, dar care toata viata a fost navigator, bolnav fiind de apa. In prezent pensionar bate apele cu barca sa veche cu un motor de 6 CP, care este indaratnic ca un magar, cind vrea el se opreste in mijlocul Dunarii si porneste doar daca il rogi foarte frumos! El ne-a aratat multe locuri minunate, printre care si iesirea spre insula Sacalin, rai al pasarilor, interzisa aceesului public, dar am facut o tura rapida pina acolo pe barba lui. Acolo e raiul pasarilor, asa cum se poate vedea din fotografiile facute. Va las sa va bucurati ochii cu imagini de acolo, cu regretul ca unele sint mai slab calitative din cauza luminii, si ca nu am putut pune toti cei 4,7 GB de fotografii si filme.
Plutind
Plecind
Paradisul pasarilor
Seniori2
Seniori1
Zbor2
zbor1
Sosesc oaspeti noi
Seniori
Raiul de la marginea pamintului
Pe cer de unul singur
Pasari1
Pasari
La umbra stufului
Inger
Localnic
Vedere spre Sacalin
Spre mare
Spre larg
Demnitari
Mila 5
Foisor de paza
La pinda
La aterizare
Intrecere in zbor
Eleganta
La pescuit
Decolare
Barza
Batai din aripi
Un ochi spre lume
Totem
Radacini
Catina
Aici se termina UE
In zare se vede Marea Neagra, acolo unde uscatul se pierde usor in ape.
Nea Mitica, carausul si ghidul nostru
Recital ucrainiano-ceho-roman
done
Unii din locuitorii traditionali ai imparatiei apelor protesteaza vehement impotriva prezentei noastre!
done
Monstru subacvatic
Pe canalul spre Sulina
Fir intins
Urare pentru pescari
Mirlita
Dunare...Dunare...
...drum fara de pulbere
In sanatatea voastra!
In dimineaţa zilei de 01 aprilie 2009 G-l mr. dr. (r) NICOLAE Marinel a încetat din viaţă.
A fost elev al Liceului Militar D. Cantemir de la Breaza , în aceeaşi generaţie cu noi, cei de la Ştefan cel Mare.
A fost Seful promoţiei 1972 Ofiţeri de radiolocaţie ai Şcoalii Militare din Braşov. Cu o reală vocaţie
de militar a parcurs o prestigioasă carieră militară, ocupând succesiv funcţii de Şef staţie radiolocaţie, Comandant Batalion Radiotehnic, Comandant Brigadă radiotehnică, Director al Statul Major al Fortelor Aeriene.
Generalul Nicolae reuşea să-i asculte deopotrivă pe toţi cei care aveau o problemă de rezolvat, fie personală, fie de serviciu. De fiecare dată avea o vorbă bună la dânsul, un sfat încurajator sau un zâmbet care însemna că pentru orice există o soluţie.
IN SANATATEA TA,ILIE !
„ LA MARGINEA PAMANTULUI” altfel se vede DAMBOVITA !
Felicitari ILIE pentru frumoasa descriere a unui sejur de pescuit si pentru minunatele fotografii insotite de lamuriri depline.Chiar se simtea nevoia unui asemanea reportaj de la fata locului ca sa mai uitam de rautatile celor ce vor sa ne atinga la buzunar. Dupa efortul depus pentru MAREA ANIVERSARE un asemenea concediu era de asteptat .M-au impresionat placut PASARILE ce-si luau zborul ordonat spre tropice,privirea patrunzatoare a broscoilor ce parca te certau ca le deranjezi habitatul si multitudinea de pasari . Am amintiri recente din DELTA DUNARII cand tot cu-n ghid ca NEA MITICA m-am plimbat si eu anul trecut prin canalele pline de mistere.
SA fii iubit de cei dragi ILIE si noapte buna !
ILIE
Sincer ,te invidiez..Atat de departe de lumea dezlantuita..sper ca ai gasit ce cautai..Imagini mirifice surprinse de un fotograf profesionist ,pentru colegi si prieteni..Nu te dezminti ,frate..
@ Ilie,
Ai reusit sa aduci raiul in casele noastre! Peisaje mirifice, pe care le-ai intalnit tocmai in tara la noi,
cu multa liniste si culoare, de natura sa schimbe omul
din temelii dupa incrancenarile zilnice!
La inceput mi-a fost frica ca n-o sa vad nici macar un
pestisor, dar apoi l-am vazut in toata splendoarea sa!
Chiar l-ai prins? N-am avut niciodata asemenea experienta
si sunt un pic sceptic!
Multumesc Ilie, pentru bogatia cuvintelor si imaginilor transmise din Delta, o zestre daruita cu generozitate blogului nostru. Toate fotografiile si filmele sunt de nota zece…Broscoiul este de o autoritate de la care am avea de invatat … este rege in tara lui, iar pasarile in formatie de lupta cu triunghiul inainte ar vrea sa ne spuna :-Noi plecam dar cand ne vom intoarce sa va gasesc cu un alt presedinte si un guvern stabil, ce …
Felicitari Ilie! ne-ai facut un cadou frumos!
Le doare in cioc pe bietele pasari calatoare de actualul
prezident, mai ales ca se cunosc bine din perioada cand
navigau impreuna! Altu-i ofu” lor!Sa dispara barcile si
agregatele de mare viteza si zgomot, care polueaza natura
si tulbura linistea sacra a Deltei!
Ar mai fi si braconierii cu navoade si plase, care
zeciuesc pestele din apele deltei!
@ NELU,
„ Barcile si agregatele de mare viteza si zgomot care polueaza NATURA si LINISTEA SACRA a DUNARII ” in primavara anului 2010 cand vom avea un alt presedinte si guvern vor ramane fara benzina si vor fi trecute la pe line moarta mai ales ca vom avea un alt GUVERNATOR al DELTEI !
„Braconierii cu navoade si plase” vor fi locatarii lacasului de la JILAVA sau POARTA ALBA !
Multumesc inca odata lui ILIE care stie sa posteze asemenea minunatii de IMAGIN exact cand OCHIUL NEVINOVAT este obligat sa vada numai MURDARIILE POLITICIENILOR !
Pentru ILIE si nu numai !
PĂSĂRILE MIGRATOARE
Sunt niste scumpe vietăti
Ce n-au nici TARĂ nici HOTARE
Dar nici PREJUDECĂTI !
ELE ZBOARĂ in formatii
In cărd compact si-armonios
Lăsănd LUMEA si FAMATII
Să se LUPTE pentr-un OS !
Stupoare! Ilie a plecat in Delta la pescuit si a primit
in dar “scumpe vietati” migratoare, desi sunt apatride,
a reusit sa le organizeze in mod profesionist,”compact,
armonios”- precum falangele lui Alex. Macedon!
Autorul a imbinat in procesul de instruire a
zburatoarelor, elemente de tactica moderna(triunghi cu
vf.inainte,inapoi) cu intelepciunea doctrinelor antice!
S-a ivit momentul sa-i transmit si eu, pescarului hoinar,
cateva sfaturi cruciale, pentru a putea visa la marea
captura!
Mai intai despre momeala:
1.Dupa alegerea locului se lanseaza momeala de apel, cu
scopul de a face o inventariere a pestilor din zona!
2.Momeala de excitatie ptr. pregatirea papilelor
gustative si a crea senzatia de foame perpetua!
3.Momeala propriu-zisa care asigura un pescuit abundent
si intensiv(2 capturi pe minut)!
Modul de preparare a momelilor in episodul urmator!
@ SALUT NELU,
„ Pescarului hoinar ” i-ai transmis DATE CRUCIALE privind MOMEALA PESTILOR dar,nu te supăra MIE ce-mi transmiti DESPRE RIMĂ si CURAJ ?
Pseudokinegheticos!!! Metoda de pescuit propusa de mine
mai sus, stintifica dealtfel, aduce a vanatoare de peste
si de aceea nu voi dezvalui modul de preparare a
momelilor, pentru a proteja ecosistemul Deltei Dunarii!
Ilie – ai reusit sa inciti nostalgia dupa mirificul Dalta Dunarii. Cred ca ar trebui sa fie denumita “perla Romaniei”. Te felicit pentru cele prezentate. Prima data in 1973 am cunoscut Delta in Murighiol de pe bratul Sf.Gheorghe. Acolo am inteles cat de nefasta poate fi zicala acea…”mi s-a rupt cuiul” cand am vaslit prin sinuosul Sf.Gheorghe cu o lodca imprumutata de la lipoveni. Vaslele erau agatate cu cate o curea din piele de porc in cele doua cuie de lemn pe marginea barcii si ne avand experienta cand trageam de rame cele doua curele mereu alunecau in sus spre capatul cuielor de lemn din care cauza chiar cand eram atacat de miile de tauni “mi s-a rupt cuiul”….asa ca am fost nevoit sa vaslesc gen Pataichin cu o vasla…spre bucuria taunilor care imi sugeau frenetic sangele meu imbibat cu palinca.
Dupa acest episod am facut rost de o barca tip Reghin, am montat in ea un motor de 4 timpi cu volanta de 40Kg – era folosit candva la MFA cu un generator, am construit elicea, sistem de trecere prin fundul barcii (nu cred ca “marinarul ar pricepe”…. apoi din Maramures am transportat-o in portul industrial din Tulcea si de atunci timp de 15 ani am bantuit vara de vara zona Crisan si in general toate canalele si ghiolurile cuprinse intre bratul Sulina si Sf.Gheorghe. Desigur in perioada de lipsa de benzina cu petrol sau numai cu vasle. Au fost cei mai frumosi ani din viata cu numeroase intamplari si aventuri. Aveam multi prieteni din Tulcea si pana la Sulina in acea lume de vis dar dupa care de fapt am vazut si viata grea si aspra a lipovenilor.
Te salut Miki si fii bine venit pe Blogul nostru. Pentru colegi, Miki este un prieten radioamator care locuieste linga aeroportul din Baia Mare, in com. Tautii Magherus, la 4 km de satul meu natal, radioamator cu state vechi, mai zboara si acum la peste 70 de ani legal sau …la joasa inaltime, un om deosebit, o familia deosebita.
O SEARĂ BUNĂ TUTUROR !
Salut domnule MIKI si ILIE. De unde se vede că RADIOAMATORII din toată tara se cunosc si se intâlnesc nu numai pe calea undelor ci si pe calea apelor.
Pe când o poveste pescărească pe blogul nostru domnule MIKI ?
CU RESPECT,ALIOSA.
Buna tuturor si multumesc de “adoptarea” in acest blog distins. Eu nici-o data nu mananc peste – acasa dar in Delta consumam numai peste si palinca de acasa – licoarea pentru care am fost foarte respectat de lipovenii. Am avut pe vremea acea un prieten foarte apropiat – era la militar si era un pescar inveterat dar nu prea prindea pesti asa ca am invitat cu mine in Delta. In prima zi nici acolo nu a prins nimic dar a doua zi vaslind in Delta si gustand palinca prietenul meu de o data a inceput sa canta ruseste (“reminiscente” din vremea scolii militare de demult) si vezi minune….a inceput sa prinde stiuci una dupa alta – fara momeala. La un moment dat s-a rupt varful batului atarnand si cand dadea cu mulineta sa scoata carligul din apa o stiuca a sarit chiar in barca – era o nebunie. Seara de seara am asezat in fata cortului o stacana cu palinca de 55 de grade si cand treceau lipovenii spre zona lor de pescuit au ospatat din el iar seara lasau niste dihanii de pesti mari in fata cortului – “bartel” in Delta…. O luna de stat in Delta ne a “spalat” creierii – nu au fost celulare nu am avut radio – nici ziare, deconectare totala. Ultima oara am fost in Delta in 89 – acum nu stiu cum e acolo dar sentimental sunt legat pe veci de acele locuri de bassm ca si de aviatia si radioamatorism. Toate bune.
@ MIKI
Am onoarea sa va salut..Citindu-va avatarurile prin Delta ,nu pot sa nu ma intreb cum de reuseati sa transportati atata amar de palinca ,fara sa te atingi de ea pe drum,avand in vedere distanta [ILIE spunea ca sunteti de pe langa Baia Mare].Poate ne dati si noua reteta..
.Iar stiuca aia care s-a napustit in barca ,cred ca era CRAIASA DELTEI,deghizata..Mi-a facut mare placere sa va citesc citesc postarea ,aduce o pata de culoare veritabila..Presupunand ca MIKI este diminutivul lui MIHAI ,va urez un calduros LA MULTI ANI !!Chiar e adevarat ca mai zburati..ar fi colosal…
@ MIKI
Vroiam sa spun”fara sa va atingeti de ea pe drum”..scuze..
Daca Miki, bea o glaja de palinka 55 grade la urcarea
in ghezes, cu siguranta ajungea in Delta iute!
Si eu am fost la pescuit in Delta, grindul Pocora, prin”89
dar n-am reusit sa prind nimic, ceva cu “rama albastra”!
@ freddye & NELU,
Domnul MIKI ( dacă cititi postarea de sus ) A SPUS O POVESTE PESCĂREASCĂ la rugămintea mea ca să mai uităm de POLITICĂ asa că trebuie să-l credem si să-i multumim .
Vă mai asteptăm dl. MIKI .
Cu respect,ALIOSA .
Si eu am onoarea sa va salut “Eddye”. Miki vine din Nicolae (dar nu cel sfantu)De altfel nu sunt chiar negru in cerul gurii pentru ca mama mea a fost svaboiaca crescuta prin curtea regala din Bucuresti de prin 1897 pana la 1938 dupa care de ziua marinei Regale si din cauza legendarului IAR80 am venit pe lume inainte de termen la Medias – dar asta e un alt story… Secretul longevitatii palincii din Maramures la Delta este ca am condus. Pe vremuri cu o motocicleta (BMW din 1947) care candva a facut garda dupa Gheorghiu Dej….ajungand apoi sa fie abandonat din acel serviciu suspus langa “Pantius” iar eu am adus in viata din noi pentru scopuri domestice..E drept ca pe la Brasov trebuia sa leg de mine pe nevasta ca mereu adormea si nu am vreut sa – i pierd pe drumul Tarii. Dar asta s-a intamplat prin acele vremuri cand un “binevoitor” m-a vopsit pe la cei cu ochi albastri ca vreau sa tulesc di Tara cu avionu si gen. Reican degeaba a aprobat sa zbor – cei de pe aici mi au luat licenta. Lipsindu – ma de miscari tridimensionale motciclismul mi a redat oarecum cele tridimensionale. Ciudat ca cu transmisiunile mi au lasat in pace. Dar astea sunt alte povesti si aventuri.
@ MIKI
Sunt povestiri fabuloase ,cred ,si de-abia astept sa le auzim..!!
Te salut Ilie – pardon….Tautii Magheraus de cativa ani este ORAS…..stii Tu….pentru taxe – ca canalizare inca nu exista si multi utilizeaza inca “loboda arhaica”….”om trai si om vedea cu noii nostri alesi”. Lacurile de cianura sinistre cu care am bagat in groaza riveranii Tisa – Dunarea inca mai exista.
Am facut cateva foto despre aceste lacuri din avion dar se pare cei care ar trebui sa vada nu vor sa vada.