Marturisesc faptul ca titlul acestui articol nu-mi apatine. Sper, ca cei care-l vor citi sa-si aminteasca de filmul omonim, cu Sidney Poitiers in rolul principal. Chiar daca tema filmului nu se incadreaza cu cea a acestui articol, am considerat ca titlul este foarte sugestiv.
Imi vine greu sa vorbesc de fostul meu profesor de educatie fizica din liceul militar, cpt. ILIE Stefan, pentru ca n-as dori sa-i supar, prin omisiune, pe ceilalti distinsi profesori, pe care i-am avut in perioada 1966-1969. Imi vine greu, mai ales acum, dupa 40 de ani de la absolvirea liceului si dupa 32 de ani de la disparitia prematura a celui care a fost omul, sotul, tatal, ofiterul, profesorul si antrenorul ILIE Stefan.
Am fost component al lotului de atletism al liceului militar aprope trei ani, iar de antrenorul, cpt. prof. ILIE Stefan ma leaga nenumarate amintiri. De la prima selectie pentru completarea lotului, pentru proba de 800 m plat si castigarea Spartachiadei liceelor militare pe stadionul din Campina (aprilie-mai 1967, iti mai amintesti, dragul meu coleg Dumitru Luscan?) si pana la ultimul concurs pe stadionul din Campulung Moldovenesc, a doua zi dupa terminarea bac-ului.
Pentru mine, omul, ofiterul, profesorul ILIE Stefan a fost mai mult decat atat.
A fost antrenorul care mi-a insuflat in permanenta spiritul de fair-play, care m-a incurajat atunci cand am pierdut un concurs, spunandu-mi ca data viitoare voi fi mai bun si voi castiga.
A fost profesorul de educatie fizica ce a trait prin sport si pentru sport.
A fost ofiterul pe care am dorit sa-l copiez in cariera viitoare, ca model de prestanta, tinuta, cinste, corectitudine si camaraderie.
As putea spune ca mi-a fost ca un frate mai mare, de la care nu am avut de primit decat sfaturi frumoase despre viata si pentru viata.
Sunt convis ca de acolo, din Ceruri, domnul profesor ne-a urmarit carierele si s-a bucurat de realizarile profesionale sau de viata ale tuturor celor care i-am fost sportivi (atleti, gimnasti, voleibalisti, etc.) sau simpli elevi la orele de educatie fizica.
Domnule professor, cu dragoste, va rog sa primiti recunostinta noastra!
Un “nasturel”,
Lazar Eugen

Ofiteri-profesori:Istrate Petre, Ilie Stefan, Titei , Sever Gheorghe, Vrabie Gheorghe, Ipate Sandu, Stefanescu Cristache (cdt. liceului), Beca Adrian, Gusu Gheorghe, Nitu , Cristea Aurel.

Liliana Ilie (a doua din stg.), Lacramioara Cristea (prima din dr.) si alti copii ai profesorilor din liceu
Vineri , inainte de Duminica Rusaliilor am fost pe meleaguri sibiene. Mai precis pe Valea Hartibaciului, in comuna Marpod, la 30 km est de Sibiu, spre Agnita.
Profitand de aceasta situatie in Duminca Rusaliilor, am luat legatura cu Liliana Nedelcu (fiica fostului nostru prof. de sport cpl. Ilie Stefan) si i-am facut o vizita doamnei Sofia Ilie, in com. Valea Viilor (5km sud-est de Copsa Mica).
Doamna Sofia mi-a dat cateva fotografii pe care le -am expus mai sus.
De la aceasta placuta intalnire am realizat cateva fotografii cu : Sofia Ilie, Liliana Nedelcu si sotul ei , Doru, fiica Lilianei, Raluca si ginerele Horatiu, fiul Razvan si viitoarea nora Andreea, sotia mea Valentina, nora mea Daniela si nepotii mei Andrei si Bogdan.












In dimineaţa zilei de 01 aprilie 2009 G-l mr. dr. (r) NICOLAE Marinel a încetat din viaţă.
A fost elev al Liceului Militar D. Cantemir de la Breaza , în aceeaşi generaţie cu noi, cei de la Ştefan cel Mare.
A fost Seful promoţiei 1972 Ofiţeri de radiolocaţie ai Şcoalii Militare din Braşov. Cu o reală vocaţie
de militar a parcurs o prestigioasă carieră militară, ocupând succesiv funcţii de Şef staţie radiolocaţie, Comandant Batalion Radiotehnic, Comandant Brigadă radiotehnică, Director al Statul Major al Fortelor Aeriene.
Generalul Nicolae reuşea să-i asculte deopotrivă pe toţi cei care aveau o problemă de rezolvat, fie personală, fie de serviciu. De fiecare dată avea o vorbă bună la dânsul, un sfat încurajator sau un zâmbet care însemna că pentru orice există o soluţie.



EUGEN ,un OM de un mare caracter !
MULTUMESC pentru ce-ai facut,ce faci si ce vei face pentru noi stimate coleg.Vocabularul meu este prea sarac in cuvinte ca sa-mi pot exprima bucuria si recunostinta pentru aceasta postare nimic altceva decat MAREA RECUNOSTINTA pentru cel ce ne-a fost profesor de educatie fizica,cpt.ILIE STEFAN,DUMNEZEU sa-l odihneasca-n pace. I-am auzit incurajarile parintesti timp de trei ani,i-am executat orbeste toate ordinele ce emanau doar dorinta de a fi mai bun ,mai sus si tot mai calit fizic.
„MENS SANA IN CORPORE SANO”
era vorba cu care profesorul ILIE STEFAN incepea ora de EDUCATIE FIZICA . Multumesc EUGEN ca gasindu-i familia ai transmis si gandurile noastre de recunostinta vesnica . ALIOSA de la 12-D.
Eugene,
Prin acest reportaj ne-ai adus mai aproape anii de liceu. Regretatul profesor ne-a fost si dascal si parinte. Lucra cu rabdare si cu cei care faceau sport de performanta dar si cu … mine care greu saream calul!
Multa sanatae doamnei Sofia , Lilianei si celorlati dragi lor din familia ILIE! Sa ne revedem in 22 august !
EUGEN
Felicitari pentru articol .Pentru mine ,domnul profesor ILIE era un model pe care-l admiram si invidiam in taina ,dorindu-mi sa ajung ca dansul..Dar ,slabe sanse…cu fizicul pe care-l aveam..Era un om caruia ii executam comenzile cu placere,mai putin pe aceea in care ma punea sa sar calul..frate nu puteam ,crede-ma..Iar la bara fixa,cu ajutor extern..A fost tolerant si intelegator cu mine domnul profesor ILIE ..Multa sanatate si fericire familiei ILIE …
Imi amintesc ca s-a jucat un meci de volei intre echipa
liceului si o divizionara B, din Suceava.
Profesorul Ilie, aproape ca le-a tinut singur piept un
meci intreg! Ce vremuri!!!