si fructele rosii, mari si carnoase, gazda de soare si lumina, a fost declarata ZIUA COPILULUI, care nu este doar sarbatoarea celor MICI , deoarece EI, COPIII, antreneaza in frenezia bucuriei inocente atat pe parintii lor cat mai ales pe BUNICII grijulii, atenti si afectuosi permanent, iertatori ai micilor si nevinovatelor lor greseli savarsite fara intentie pe tot parcursul copilariei.
Acum cand scriu aceste randuri, ma las prada vrajii aducerilor aminte, si revad prin fata ochilor si-a mintii, anii COPILARIEI MELE, stapanit fiind de sentimente contradictorii.
Caci nu pot vorbi despre copilaria mea, fara a face legatura fireasca cu celelalte doua copilarii: a copiilor si a nepotului.
Intre cele trei copilarii sunt multe similitudini dar si mari diferentieri, date de timpul in care s-au desfasurat si mai ales influientelor cauzate de conditiile materiale a fiecarei familii, in care s-a nascut si crescut COPILUL – simbol al bucuriei, primaverii, florilor, zborului uman si al expansiunii sufletesti creatoare.
COPILUL ne incanta si fascineaza prin farmecul si prospetimea, prin inocenta, candoarea, dorinta si capacitatea de a explora si crea prin naturaletea si firescul comportamentului sau. EL, ne schimba viziunea asupra lumii, ne poarta in lumea basmului, povestilor, legendei, in LUMEA COPILARIEI!
COPILUL este triumful vietii, al ratiunii si dragostei pure dintre doua fiinte iubitoare.
COPILARIA este un adevarat mit al reinnoirii, este cea mai frumoasa etapa a vietii omului pe pamant.
Copilaria mea mi se pare un vis prea indepartat, dar totusi imi aduc aminte bine despre toate cele intamplate: joaca cu mingea din cauciuc pe islazul comunal, scaldatul in apa cada a paraului ce despartea satul in doua, prinderea micilor pestisori demascati de apa mica curgatoare, vizionarea filmelor aduse in sat odata pe luna de catre caravana raionala, nebuniile ce le faceam in noaptea de INVIERE cand slobozeam gazul lampant din gura plina spre un bat de chibrit aprins ce facea o flacara de-ti ingheta inima de frica, mersul cu COLINDA, STEAUA, SORCOVA de sarbatorile de iarna, si lista ar putea continua.
Odata cu trecerea anilor si-a dezvoltarii noilor tehnologii, COPILARIA COPIILOR mei a suferit transformari majore, iar faptul ca s-au nascut la oras le-a deschis alte oportunitati si posibilitati multiple de afirmare a personalitatii. In timp ce eu mergeam la scoala aflata la peste doi km prin zapada pana la genunchi sau prin noroiul pan-la glezne, EI treceau doar strada si intrau in salile de clasa spatioase, luminoase si calduroase.
COPILARIA copiilor mei o aseman ca perceptie ca fiind miracolul realului caci am fost martorul primului zambet, primei vorbe, primului pas, primei cazaturi, primului contact cu ceilalti colegi de gradinita si scoala generala.
AMBELE COPILARII raman insa in umbra fata de COPILARIA NEPOTULUI, care in afara imensei bucurii de a fi devenit BUNIC, m-a transformat si pe mine in COPIL!
Ce mare diferenta intre cele trei copilariii, intre felul de a gandi si actiona, a crea si prospecta tot ce apare in jur. Desi-ti arata ca timpul trece nemilos de repede, aparitia NEPOTULUI iti schimba complet viata, sentimentele si mai ales comportarea, caci daca vrei sa-i faci pe plac te lasi manipulat constient de micile si nevinovatele lui cereri pe tot parcursul copilariei lui.
COPILUL din zilele noastre este „argintul viu” ce nu te lasa nici o clipa sa te plictisesti, sa stai fara a face ceva, caci EL vrea permanent ceva, iar cand ti-a castigat complet increderea, nu mai scapi de el chiar de a-i vrea. Cu manuta lui gingasa iti da ultima bombonica si te urmareste cu ochii lui mari radiind de bucurie pana ce ai bagat-o in gura, ca de nu, plange si se supara .
COPILUL ne lumineaza permanent sufletul, ne da sperante si noi bucurii in viata, fiind cel mai generos exemplu pentru noi adultii. La el supararile dureaza putin, egoismul nici nu exista iar bunatatea e la rang de mare putere.
COPILUL ESTE MANGAIEREA sufletului nostru, bucuria nemasurata a existentei pe pamant, speranta ce nu moare niciodata, rostul nostru pe pamant si dorinta de a te trezi si maine din somn, caci ai pentru ce!
LA MULTI ANI COPILE DRAG DIN ROMANIA SI DIN TOATA LUMEA!
In dimineaţa zilei de 01 aprilie 2009 G-l mr. dr. (r) NICOLAE Marinel a încetat din viaţă.
A fost elev al Liceului Militar D. Cantemir de la Breaza , în aceeaşi generaţie cu noi, cei de la Ştefan cel Mare.
A fost Seful promoţiei 1972 Ofiţeri de radiolocaţie ai Şcoalii Militare din Braşov. Cu o reală vocaţie
de militar a parcurs o prestigioasă carieră militară, ocupând succesiv funcţii de Şef staţie radiolocaţie, Comandant Batalion Radiotehnic, Comandant Brigadă radiotehnică, Director al Statul Major al Fortelor Aeriene.
Generalul Nicolae reuşea să-i asculte deopotrivă pe toţi cei care aveau o problemă de rezolvat, fie personală, fie de serviciu. De fiecare dată avea o vorbă bună la dânsul, un sfat încurajator sau un zâmbet care însemna că pentru orice există o soluţie.
comentarii recente